2 definiții pentru cantabră
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CANTÁBRU, -Ă, cantabri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație din Spania, supusă de romani după o îndelungată rezistență. 2. Adj. Care aparține cantabrilor (1), privitor la cantabri. – Din fr. cantabres.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cantábru (-ta-bru) adj. m., s. m., pl. cantábri, art. cantábrii; adj. f., s. f. cantábră, pl. cantábre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: cantabră
cantabră substantiv feminin
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
cantabru, cantabrisubstantiv masculin cantabră, cantabresubstantiv feminin
- 1. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație din Spania, supusă de romani după o îndelungată rezistență. DEX '09
etimologie:
- cantabres DEX '09