14 definitzii pentru canin (adj.)
din care- explicative (10)
- morfologice (2)
- relatzionale (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
CANÍN A canini e adj. s. m. 1. Adj. De caine privitor la caine; cainesc. Rasa canina. 2. S. m. Fiecare dintre dintzii lungi shi ascutzitzi ashezatzi intre dintzii incisivi shi premolari foarte dezvoltatzi la animalele carnasiere. Din fr. canin lat. caninus.
canin ~a [At: KLOPSHTOCK F. 152 / Pl: ~i ~e / E: fr canin lat caninus] 1 a Care apartzine cainelui (1). 2 a Referitor la caine (1). 3 a Care provine de la caine. 4 a Specific cainelui (1). 5 sm Fiecare dintre dintzii lungi shi ascutzitzi ashezatzi intre dintzii incisivi shi premolari foarte dezvoltatzi la animalele carnasiere. corectata
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CANÍN A canini e adj. s. m. 1. Adj. De caine privitor la caine; cainesc. Rasa canina. 2. S. m. Fiecare dintre dintzii lungi shi ascutzitzi ashezatzi intre dintzii incisivi shi premolari foarte dezvoltatzi la animalele carnasiere. Din fr. canin canine lat. caninus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
CANÍN A canini eadj. 1. (in expr.) Dinte canin (shi substantivat m.) = dinte mai lung shi ascutzit ashezat intre dintzii incisivi shi masele. V. coltz (II 1). 2. De ciine privitor la ciine ciinesc. Rasa canina.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CANÍN A canini e adj. 1. (In expr.) Dinte canin (shi substantivat m.) fiecare dintre dintzii lungi shi ascutzitzi ashezatzi intre dintzii incisivi shi masele. 2. De caine privitor la caine; cainesc. Rasa canina. Fr. canin (lat. lit. caninus).
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
CANÍN A adj. 1. De caine cainesc. 2. Dinte canin (shi s.m.) = dinte ascutzit shi lung ashezat intre dintzii incisivi shi masele. [< fr. canin cf. lat. caninus de caine].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
CANÍN A I. adj. de caine. II. s. m. dinte ascutzit shi lung intre incisivi shi premolari. (< fr. canin /II/ canine lat. caninus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
CANÍN1 ~a (~i ~e) Care este caracteristic cainilor; de caine. Rasa ~a. /<lat. caninus fr. canin
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
canin a. 1. ce tzine de caine: specie canina; 2. k la caine: dintzi canini dintzi ascutzitzi intre cei incizivi shi molari cate doi de fiecare falca.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
*canín a adj. (lat. caninus cine). De cine cinesc: rasa canina. Anat. Dintziĭ caninĭ dintziĭ ascutzitzĭ dintre ceĭ incizivĭ shi molarĭ doĭ sus shi doĭ jos foarte puternicĭ shi dezvoltatzĭ la animalele carnivore.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
canín1 adj. m. pl. caníni; f. canína pl. caníne
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
canín (de caine) adj. m. pl. caníni; f. sg. canína pl. caníne
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
CANÍN adj. s. 1. adj. (ZOOL.) (rar) cainesc. (Rasa ~.) 2. s. (ANAT.) coltz.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
CANIN adj. s. 1. adj. (ZOOL.) (rar) ciinesc. (Rasa ~.) 2. s. (ANAT.) coltz.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
canin, caninaadjectiv
- 1. De caine privitor la caine. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: cainesc
- Rasa canina. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
-
etimologie:
- canin DEX '09 DEX '98 DLRM DN
- caninus DEX '09 DEX '98 DLRM DN