CANÍN A canini e adj. s. m. 1. Adj. De caine privitor la caine; cainesc. Rasa canina. 2. S. m. Fiecare dintre dintzii lungi shi ascutzitzi ashezatzi intre dintzii incisivi shi premolari foarte dezvoltatzi la animalele carnasiere. Din fr. canin lat. caninus.

canin ~a [At: KLOPSHTOCK F. 152 / Pl: ~i ~e / E: fr canin lat caninus] 1 a Care apartzine cainelui (1). 2 a Referitor la caine (1). 3 a Care provine de la caine. 4 a Specific cainelui (1). 5 sm Fiecare dintre dintzii lungi shi ascutzitzi ashezatzi intre dintzii incisivi shi premolari foarte dezvoltatzi la animalele carnasiere. corectata

CANÍN A canini e adj. s. m. 1. Adj. De caine privitor la caine; cainesc. Rasa canina. 2. S. m. Fiecare dintre dintzii lungi shi ascutzitzi ashezatzi intre dintzii incisivi shi premolari foarte dezvoltatzi la animalele carnasiere. Din fr. canin canine lat. caninus.

CANÍN A canini eadj. 1. (in expr.) Dinte canin (shi substantivat m.) = dinte mai lung shi ascutzit ashezat intre dintzii incisivi shi masele. V. coltz (II 1). 2. De ciine privitor la ciine ciinesc. Rasa canina.

CANÍN A canini e adj. 1. (In expr.) Dinte canin (shi substantivat m.) fiecare dintre dintzii lungi shi ascutzitzi ashezatzi intre dintzii incisivi shi masele. 2. De caine privitor la caine; cainesc. Rasa canina. Fr. canin (lat. lit. caninus).

CANÍN A adj. 1. De caine cainesc. 2. Dinte canin (shi s.m.) = dinte ascutzit shi lung ashezat intre dintzii incisivi shi masele. [< fr. canin cf. lat. caninus de caine].

CANÍN A I. adj. de caine. II. s. m. dinte ascutzit shi lung intre incisivi shi premolari. (< fr. canin /II/ canine lat. caninus)

CANÍN² ~i m. Dinte ascutzit shi lung aflat intre dintzii incisivi shi masele foarte dezvoltat la animalele carnivore; dinte cainesc. /<lat. caninus fr. canin

canín² (dinte) s. m. pl. caníni

canín (dinte) s. m. pl. caníni

CANÍN adj. s. 1. adj. (ZOOL.) (rar) cainesc. (Rasa ~.) 2. s. (ANAT.) coltz.

CANIN adj. s. 1. adj. (ZOOL.) (rar) ciinesc. (Rasa ~.) 2. s. (ANAT.) coltz.