CANCIÓC canciocuri s. n. 1. Unealta in forma de lingura mare de metal cu coada de lemn folosita de zidari pentru ashezarea mortarului pe randurile de caramizi ale unui zid in lucru. 2. Vas pentru luarea probelor de produse petroliere din rezervoare sau din instalatzii. [Var.: cancióg s. n.] Din magh. kancsó.

cancióc sn [At: DDRF / V: ~céu ~óg cancióg / Pl: ~uri / E: mg kancso] 13 (Mgm; if ceu) Cana (13). 4 Caush cu care zidarul ia varul mortarul etc. 5 Contzinutul unui cancioc (4). 6 Vasul impreuna cu contzinutul.

CANCIÓC canciocuri s. n. 1. Unealta de metal in forma de lingura mare cu coada de lemn folosita de zidari pentru ashezarea mortarului pe randurile de caramizi ale unui zid in lucru. 2. Vas pentru luarea probelor de produse petroliere din rezervoare sau instalatzii. [Var.: cancióg s. n.] Din magh. kancsó.

CANCIÓC ~uri n. Unealta din metal in forma de lingura de care se folosesc zidarii pentru a lua mortarul. [Sil. cancioc] /<ung. kancsó

cancĭóc shi óg n. pl. oage (ung. kancsó canceŭ pl. kancsók. Cp. shi cu pol. dial. kandzioch burta. Bern 1 482. V. canceŭ). Vest. Caush de fer cu care zidaru ĭa tencuĭala sh’o pune pe zid. SHi ob. V. mistrie mala chelna.

canciog sn vz cancioc

CANCIÓG cancioguri s. n. Unealta de metal in forma de lingura mare cu coada de lemn folosita de zidari pentru ashezarea mortarului pe randurile de caramizi ale unui zid in lucru. Magh. kancsó.

canciog n. caushul zidarului. [Origina necunoscuta].

cancióc (cioc) s. n. pl. canciócuri

cancióc s. n. (sil. cioc) pl. canciócuri

CANCIÓC s. (TEHN.) caush (reg.) canceu lingura. (~ al zidarului.)

CANCIOG s. caush (reg.) canceu lingura. (~ al zidarului.)

cancióc (oáce) s. n. Lingura folosita de zidari pentru var. Var. canceu s. n. (vas borcan). Mag. kancsó (DAR; Gáldi Dict. 112). In Trans.

a lua canciogul expr. (intl.) a fura totul