CALÍF califi s. m. Titlu purtat de monarhii din unele state musulmane care detzineau puterea politica shi religioasa fiind considerat loctziitor al profetului Mahomed pe Pamant; persoana avand acest titlu. Din fr. calife.

calíf sm [At: DUMITRACHE 452 / V: (inv) ha~ cha~ / Pl: ~i / E: fr calife] 1 Titlu purtat dupa moartea lui Mahomed de shefii musulmanilor care detzineau puterea politica shi pe cea religioasa. 2 Persoana care purta acest titlu.

CALÍF califi s. m. Titlu purtat dupa moartea lui Mahomed de shefii musulmanilor care detzineau puterea politica shi pe cea religioasa; persoana avand acest titlu. Din fr. calife.

CALÍF califi s. m. Titlu luat dupa moartea lui Mahomed de catre shefii musulmanilor care detzineau atit puterea politica cit shi pe cea religioasa. V. padishah. Se plimba visatoare Fatma frumoasa fata A marelui BenOmar califul din Bagdad. COSHBUC P. I 52. Eu cred k daca ar afla ce ginduri ai califul ar fi in stare satzi incredintzeze puterea lui pe o zi. CARAGIALE O. III 65.

CALÍF califi s. m. Titlu luat dupa moartea lui Mahomed de shefii musulmanilor care detzineau atat puterea politica cat shi pe cea religioasa; persoana avand acest titlu. Fr. calife.

CALÍF s.m. Titlu purtat de suveranii musulmani succesori ai lui Mahomed. [Cf. fr. calife it. califfo < ar. khalifa vicar].

CALÍF s. m. titlu purtat de sheful religios shi politic la musulmanii sunnitzi. (< fr. calife)

CALÍF ~i m. (la unele popoare musulmane) Conducator politic shi religios al statului considerat drept succesor al lui Mahomed. /<fr. calife

calif m. titlul vechilor suverani arabi succesori ai lui Mahomed.

*calíf m. (fr. calif d. ar. halife succesor [al luĭ Mohamet]; turc. halif. V. calfa). Titlu primilor suveranĭ mohametanĭ. Romaniĭ avind sunetu h ar trebui sa zica halif.

calíf s. m. pl. calífi

calíf s. m. pl. calífi