8 definiții pentru calemgiu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CALEMGÍU, calemgii, s. m. (Înv.) Funcționar de cancelarie; copist. – Din tc. kalemcı.
CALEMGÍU, calemgii, s. m. (Înv.) Funcționar de cancelarie; copist. – Din tc. kalemcı.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
calemgiu [At: ZILOT, CRON. 77 / V: ~engiu / Pl: ~ii / E: tc kalemgçi] (Tcî) 1-2 sm (Persoană cu) rangul de logofăt de visterie. 3 sm Funcționar de cancelarie Si: (înv) conțopist, copist, diac, impiegat, logofăt, pisar. 4-5 sm, a (Om) bun mânuitor al condeiului Si: scriitor, stilist.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CALEMGÍU, calemgii, s. m. (Învechit și arhaizant) Funcționar de cancelarie; copist, pisar. Acum Nu mai vrea să doarmă cu frații mai mici de cînd e calemgiu la Visterie. CAMIL PETRESCU, O. 186. Calemgiii... purtau ișlic mic. GHICA, S. 500. Palatul era plin de boieri și de calemgii de tot felul. FILIMON, C. 57.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CALEMGÍU, calemgii, s. m. (Înv.) Funcționar de cancelarie; copist. – Tc. kalemcı.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
calemgiu m. scriitor la calemul Divanului, logofăt de vistierie: dieci de vistierie și calemgii GHICA. [Turc. KALEMDJI].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
calemgíŭ m. (turc. kalemği). Vechĭ. Scriitor, copist, logofăt (la calemu Divanuluĭ). V. divictar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
calemgíu (înv.) s. m., art. calemgíul; pl. calemgíi, art. calemgíii (-gi-ii)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
calemgíu s. m., art. calemgíul; pl. calemgíi, art. calemgíii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
calemgiu, calemgiisubstantiv masculin
-
- Acum nu mai vrea să doarmă cu frații mai mici de cînd e calemgiu la Visterie. CAMIL PETRESCU, O. 186. DLRLC
- Calemgiii... purtau ișlic mic. GHICA, S. 500. DLRLC
- Palatul era plin de boieri și de calemgii de tot felul. FILIMON, C. 57. DLRLC
-
etimologie:
- kalemcı DEX '98 DEX '09