KÍTZA caitze s. f. 1. (Reg.) Boneta scufie caciulitza. 2. (Pop.) Membrana care inveleshte capul unor copii nounascutzi tichie. ◊ Expr. Nascut cu caitza (pe cap) = se spune despre un om norocos. 3. (Reg.) Placenta (1). Din sb. kaica.

kítza sf [At: ANON. CAR. / P: cai~ / V: goí~ / Pl: ~tze ~tzi / E: bg каица srb kaica] 1 (Reg) Boneta. 2 (Pop) Membrana care inveleshte capul unor copii nou nascutzi Si: tichie. 3 (Ie) Nascut cu ~ (pe cap) Se spune despre un om norocos. 4 (Reg) Placenta (1).

KÍTZA caitze s. f. (Reg.) 1. Boneta scufie caciulitza. 2. (Pop.) Membrana care inveleshte capul unor copii nounascutzi tichie. ◊ Expr. Nascut cu caitza (pe cap) = se spune despre un om norocos. 3. (Reg.) Placenta (1). Din scr. kaica.

KÍTZA caitze s. f. (Regional) Boneta scufie; (Transilv.) caciula. O gramada da oameni vrajbitzi... Totzi avind pa cap caitze roshi. BUDAIDELEANU TZ. 329.

KÍTZA caitze s. f. (Reg.) Boneta scufie caciula. Sb. kaica.

caitza f. 1. scufie de copil legata pe sub barbie; 2. Tr. caciula Jienilor. [SHerb. KAITA scufie impodobita cu monede].

kítza f. pl. e (sirb. kaík salba purtata la cap). Vest. Scufie de copil. Trans. Cacĭula neagra a tzaranilor de la Jiŭ. Fes acoperit c’o cirpa alba purtat de tzarancele batrine. Motz la pasarĭ. Placenta scufia cu care se nashte copilu. V. ceapsa cacĭula.

goitza sf vz caitza

kítza (pop.) s. f. g.d. art. kítzei; pl. kítze

kítza s. f. g.d. art. kítzei; pl. kítze

caitza tze.

KÍTZA s. v. boneta bonetzica placenta scufie scufitza.

kitza s. v. BONETA. BONETZICA. PLACENTA. SCUFIE. SCUFITZA.

kítza (kítze) s. f. 1. Scufie sau boneta cu forma tipica purtata de femeile din Banat shi Trans. 2. (Trans.) Palarie barbateasca. 3. Placenta. 4. Breloc. Sb. cr. kaica „scufie tipica impodobita cu monede de aur” (Cihac III 38) cf. bg. kaica (Conev 85).