cainéshte av [At: ALEXANDRIA 99 / 5 / E: caine + eshte] 1 K un caine (1). 2 (Fig) Cu rautate. 3 (Fig; ie) A trai ~ A trai in conditzii foarte grele cu mari lipsuri. 4 (Ie) Caine ~ Cu multa greutate.

CAINÉSHTE adv. 1) K un caine; precum cainii. ◊ A inota ~ a inota dand din maini shi din picioare. 2) Cu dushmanie; dushmanos. 3) In mod chinuitor; greu. ◊ Caine~ a) cu chiu cu vai; foarte greu; b) de mantuiala. /caine + suf. ~eshte

caineshte adv. k un caine: 1. cu anevoie; 2. rau fara mila.

canéshte av vz caineshte

CIINÉSHTE adv. (SHi in forma regionala cineshte) 1. K un ciine. ◊ Expr. A inota ciineshte = a inota dind dezordonat din miini shi din picioare. ♦ Fig. Cu o dushmanie ascunsa. Turcul se uita ciineshte. TEODORESCU P. P. 300. ◊ Fig. (In legatura cu traiul viatza munca oamenilor) in imprejurari grele in mod chinuitor. Muncea cu ai lui ciineshte de cum se lua zapada shi pina cadea din nou. MIHALE O. 55. ◊ Expr. Ciineciineshte = cu multa greutate deabia cu chiu cu vai. Cu spinul tot am duso cum am duso cinecineshte pina acum. CREANGA P. 234. Dabia dabia ciineciineshte putu sa urneasca din loc acea murdarie. ISPIRESCU U. 42. Varianta: (Transilv. Mold.) cinéshte adv.

CINESHTE adv. v. ciineshte.

cíĭne ciĭnésc ciĭnéshte ciĭnós V. cine sh. a.

cinéshte (est) shi ciĭ (vest) adv. K cinele. Fig. Dificil cu mare munca: am cishtigat putzinĭ banĭ muncind cineshte. Crud fara mila: a se purta cineshte.

cainéshte adv.

cainéshte adv.

cainecainéshte loc. adv.

cainecainéshte loc. adv.