16 definitzii pentru caina

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CAINÁ cainez vb. I. Refl. A se tangui a se vaita a se plange. ♦ Tranz. A compatimi a deplange. [Var.: cainí vb. IV] Din sl. kajanŭ (part. lui kajati sen).

CAINÁ cainez vb. I. Refl. A se tangui a se vaita a se plange. ♦ Tranz. A compatimi a deplange. [Var.: cainí vb. IV] Din sl. kajanŭ (part. lui kajati sen).

caina [At: BELDIMAN N. P. 98/14 / V: caira / Pzi: ~nez / E: vsl каюнъ participiul lui каяти] 1 vr A se plange. 2 vt A compatimi pe cineva Si: (inv) caini.

CAINÁ cainez vb. I. 1. Refl. A se tingui a se vaieta a se jeli. Comisul Manole se incrunta fluturind din cap; pe cind comisoaia se caina tacut clatinindushi fruntea la dreapta shi la stinga. SADOVEANU F. J. 505. Safta se caina oftat cu palma la gura shi pleca in sala sa mai arunce o despicatura de lemn in soba de tabla. G. M. ZAMFIRESCU M. D. II 200. Ileana Simziana se caina shi se intrista in sufletul ei. ISPIRESCU L. 26. 2. Tranz. A compatimi a deplinge a jeli. Intzeleg sal cainatzi pe al care shia pierdut un picior. CAMIL PETRESCU T. II 44. Sarace Vilcule! il caina Magdalina. SADOVEANU Z. C. 292. Dupa ce nea cainat shi nea plins bunica... a scos un ulcior cu dohot de mesteacan nea uns peste tot trupul. CREANGA A. 32. Pronuntzat: cai. Varianta: cainí (ISPIRESCU L. 314) vb. IV.

CAINÁ cainez vb. I. Refl. A se tangui a se vaita a se plange. ♦ Tranz. A compatimi a deplange. [Var.: cainí vb. IV] Slav (v. sl. kajanŭ part. lui kajati sen).

A CAINÁ ~éz tranz. (persoane) A trata cu compasiune; a compatimi; a deplora; a deplange; a jeli; a jelui. [Sil. cai] /<sl. kajanu

A SE CAINÁ ma ~éz intranz. Ashi impartashi neplacerile planganduse cuiva; a se tangui; a se plange; a se jeli; a se jelui. [Sil. cai] /<sl. kajanu

CAINÍ vb. IV v. caina.

kĭnéz v. tr. (d. kĭnic a se cai. Cp. shi cu ngr. kayménos nenorocit). Mold. Compatimesc jalesc. V. refl. Ma pling ma vaĭt. SHi cainez shi cáin.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

cainá (a ~) (cai) vb. ind. prez. 3 caineáza

cainá vb. (sil. cai) ind. prez. 1 sg. cainéz 3 sg. shi pl. caineáza

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

CAINÁ vb. 1. v. vaita. 2. v. compatimi.

CAINA vb. 1. a se boci a(se) jeli a(se) jelui a se lamenta a (se) plinge a se tingui a se vaicari a se vaita (pop.) a se aoli a se misheli (inv. shi reg.) a se olalai a se olecai (reg.) a se plingatui a se scirbi a se vaiera a se vaina a se valacai (Transilv.) a (se) cinta a (se) dauli (Mold. shi Bucov.) a se frasui (inv.) a se glasi a se glasui. (Sa ~ toata ziua.) 2. a compatimi a deplinge a plinge (livr.) a deplora (inv. shi pop.) a tingui (inv. shi reg.) a cai (reg.) a saraci (Transilv. Maram. shi Mold.) a shainali (inv.) a jeli a jelui. (Il ~ pentru tot ce a indurat.)

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cainá (néz át) vb. 1. A compatimi. 2. (Refl.) A se plinge a se tingui. Sl. kajati sę (› cai) probabil prin intermediul part. kajanŭ (Cihac II 37; DAR; cf. Iordan BF VI 150 shi 175 unde il considera de origine expresiva. Dupa Gamillscheg Rom. Germ. II 251 din gepid. qainôn). Der. cainic adj. (lamentabil de compatimit).

Intrare: caina
  • silabatzie: cai-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • caina
  • cainare
  • cainat
  • cainatu‑
  • cainand
  • cainandu‑
singular plural
  • caineaza
  • cainatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • cainez
(sa)
  • cainez
  • cainam
  • cainai
  • cainasem
a II-a (tu)
  • cainezi
(sa)
  • cainezi
  • cainai
  • cainashi
  • cainaseshi
a III-a (el, ea)
  • caineaza
(sa)
  • caineze
  • caina
  • caina
  • cainase
plural I (noi)
  • cainam
(sa)
  • cainam
  • cainam
  • cainaram
  • cainaseram
  • cainasem
a II-a (voi)
  • cainatzi
(sa)
  • cainatzi
  • cainatzi
  • cainaratzi
  • cainaseratzi
  • cainasetzi
a III-a (ei, ele)
  • caineaza
(sa)
  • caineze
  • cainau
  • cainara
  • cainasera
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • caini
  • cainire
  • cainit
  • cainitu‑
  • cainind
  • cainindu‑
singular plural
  • caineshte
  • cainitzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • cainesc
(sa)
  • cainesc
  • caineam
  • cainii
  • cainisem
a II-a (tu)
  • caineshti
(sa)
  • caineshti
  • caineai
  • cainishi
  • cainiseshi
a III-a (el, ea)
  • caineshte
(sa)
  • caineasca
  • cainea
  • caini
  • cainise
plural I (noi)
  • cainim
(sa)
  • cainim
  • caineam
  • cainiram
  • cainiseram
  • cainisem
a II-a (voi)
  • cainitzi
(sa)
  • cainitzi
  • caineatzi
  • cainiratzi
  • cainiseratzi
  • cainisetzi
a III-a (ei, ele)
  • cainesc
(sa)
  • caineasca
  • caineau
  • cainira
  • cainisera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

caina, cainezverb

  • 1. A se tangui a se vaita a se plange. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Comisul Manole se incrunta fluturind din cap; pe cind comisoaia se caina tacut clatinindushi fruntea la dreapta shi la stinga. SADOVEANU F. J. 505. DLRLC
    • format_quote Safta se caina oftat cu palma la gura shi pleca in sala sa mai arunce o despicatura de lemn in soba de tabla. G. M. ZAMFIRESCU M. D. II 200. DLRLC
    • format_quote Ileana Simziana se caina shi se intrista in sufletul ei. ISPIRESCU L. 26. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv Compatimi, deplora, deplange, jeli, jelui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Intzeleg sal cainatzi pe al care shia pierdut un picior. CAMIL PETRESCU T. II 44. DLRLC
      • format_quote Sarace Vilcule! il caina Magdalina. SADOVEANU Z. C. 292. DLRLC
      • format_quote Dupa ce nea cainat shi nea plins bunica... a scos un ulcior cu dohot de mesteacan nea uns peste tot trupul. CREANGA A. 32. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.