7 definiții pentru caicel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CAICÉL, caicele, s. n. Diminutiv al lui caic. [Pr.: ca-i-] – Caic + suf. -el.
caicél sn [At: TEODORESCU, P. P. 565 / Pl: ~e / E: caic + -el] 1-4 (Șhp) Caic (1-2) (mic).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAICÉL, caicele, s. n. Diminutiv al lui caic. [Pr.: ca-i-] – Caic + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de viorelgrosu
- acțiuni
CAICÉL, caicele, s. n. Diminutiv al lui caic. Foaie verde ș-o lalea, Caicelul se zărea Și pe Dunăre-mi venea. TEODORESCU, P. P. 562. Caicelul lui oprit, De salcie priponit. TEODORESCU, P. P. 565. – Pronunțat: ca-i-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CAICÉL, caicele, s. n. Diminutiv al lui caic.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
caicél (rar) (ca-i-) s. n., pl. caicéle
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
caicél s. n. (sil. ca-i-), pl. caicéle
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: caicel
caicel substantiv neutru
- silabație: ca-i-cel
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
caicel, caicelesubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui caic. DEX '09 DLRLC
- Foaie verde ș-o lalea, Caicelul se zărea Și pe Dunăre-mi venea. TEODORESCU, P. P. 562. DLRLC
- Caicelul lui oprit, De salcie priponit. TEODORESCU, P. P. 565. DLRLC
-
etimologie:
- Caic + sufix -el. DEX '98 DEX '09