optziuni
  • info

11 definitzii pentru caiafa

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CAIÁFA caiafe s. f. Persoana fatzarnica ipocrita. ◊ Expr. A trimite (sau a purta a duce) de la Ana la Caiafa (numele unor preotzi iudei) = a trimite (un solicitator) dintrun loc intraltul (purtandul cu vorba). [Pr.: caia] Din n. pr. Caiafa.

caiáfa sf [At: DELAVRANCEA ap. TDRG / P: caia~ / Pl: ~fe / E: Caiafa] 1 Persoana fatzarnica. 2 (Ie) A trimite (sau a purta a duce) de la Ana Ia Caiafa A trimite un solicitator dintrun loc in altul (purtandul cu vorba).

CAIÁFA caiafe s. f. Persoana fatzarnica ipocrita. ◊ Expr. A trimite (sau a purta a duce) de la Ana la Caiafa (numele unor personaje biblice) = a trimite (un solicitator) dintrun loc intraltul (purtandul cu vorba). [Pr.: caia] Din n. pr. Caiafa.

CAIÁFA caiafe s. m. shi f. 1. Persoana fatzarnica ipocrita. Are sa mio plateasca shi scump caiafa asta batrina. M. I. CARAGIALE C. 29. Acum ramasese... o ura surda lashe... shi jocul de caiafa care Fana ar fi fost frumos sa nul accepte. G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. I 190. 2. (Pastrat k nume propriu in expr.) A trimite (sau a purta a mina a duce) de la Ana la Caiafa (numele unor personaje din biblie) = a trimite (un solicitator) dintrun loc in altul al purta cu vorba.

CAIÁFA caiafe s. m. shi f. Persoana fatzarnica ipocrita. ◊ (In expr.) A trimite (sau a purta a duce) de la Ana la Caiafa (numele unor personaje biblice) = a trimite (un solicitator) dintrun loc intraltul a purta cu vorba. Ngr. Kaiafa.

CAIÁFA ~e f. Persoana fatzarnica. ◊ A trimite (pe cineva) de la Ana la Caiafa a purta cu vorba. [Sil. caia] /Din Caiafa n. pr.

CAIÁFA caiafe s. f. Fig. Persoana fatzarnica ipocrita. ◊ Expr. De la Ana la Caiafa (personaje biblice) = a trimite (un solicitator) dintrun loc in altul; a duce cu vorba. Din n. pr. Caiafa mare preot iudeu care la judecat pe Hristos.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

caiáfa (om fatzarnic) s. f. g.d. art. caiáfei; pl. caiáfe

caiáfa s. f. (sil. ia) g.d. art. caiáfei; pl. caiáfe

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

caiáfa (caiáfe) s. m. 1. Ipocrit fatzarnic. 2. (Arg.) Agent de politzie. De la Caifas in rom. Caiafa (Tagliavini Arch. Rom. XII 178).

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

caiafa caiafe s. f. 1. (om) fatzarnic / ipocrit. 2. (intl.) informator. 3. (intl.) hotz cu vechime / cu experientza.

Intrare: caiafa
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caiafa
  • caiafa
plural
  • caiafe
  • caiafele
genitiv-dativ singular
  • caiafe
  • caiafei
plural
  • caiafe
  • caiafelor
vocativ singular
  • caiafa
  • caiafo
plural
  • caiafelor
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

caiafa, caiafesubstantiv feminin

  • 1. Persoana fatzarnica ipocrita. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Are sa mio plateasca shi scump caiafa asta batrina. M. I. CARAGIALE C. 29. DLRLC
    • format_quote Acum ramasese... o ura surda lashe... shi jocul de caiafa care Fana ar fi fost frumos sa nul accepte. G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. I 190. DLRLC
    • chat_bubble A trimite (sau a purta a duce) de la Ana la Caiafa (numele unor preotzi iudei) = a trimite (un solicitator) dintrun loc intraltul (purtandul cu vorba). DEX '09 DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.