O definiție pentru cărăruță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cărărúță sf [At: HODOȘ, P. P. 69 / Pl: ~țe / E: cărare + -uță] 1-2 (Pop) Cărăruie (1-2).
Intrare: cărăruță
cărăruță substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||