optziuni
  • info

17 definitzii pentru carai

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CARAÍ carai vb. IV. 1. Intranz. (Despre unele pasari; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice neplacute scurte shi guturale. 2. Intranz. Fig. (Peior.) A vorbi cu un ton ascutzit shi strident care tradeaza ostilitate. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A cicali a bate la cap pe cineva. ♦ Refl. recipr. A se certa. Toata ziua se caraie. Car + suf. ai.

caraí [At: CANTEMIR IST. 53 / V: (reg) ~raí caraí ga~ garaí / Pzi: carai / E: car + ai] 1 vi (D. unele pasari) A scoate sunete caracteristice neplacute scurte shi guturale Si: carcai (1) carcaratzi carcatzi. 2 vi (Fig; prt) A vorbi cu un ton ascutzit shi strident care tradeaza ostilitate. 3 vi (Spc; d. porc) A grohai. 4 vi (D. o persoana gushata) A sufla greu producand un harait din gat. 5 vi (D. intestine) A chiorai. 6 vt (Fig; fam) A cicali. 7 vt A se certa. 8 vi (Prin apropiere de carav) A fi bolnav ushor.

CARAÍ carai vb. IV. 1. Intranz. (Despre unele pasari; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice neplacute scurte shi guturale. 2. Intranz. Fig. (Peior.) A vorbi cu un ton ascutzit shi strident care tradeaza ostilitate. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A cicali a bate la cap pe cineva. ♦ Refl. recipr. A se certa. Toata ziua se caraie. Car + suf. i.

A CARAÍ carai 1. intranz. 1) (mai ales despre gaini) A scoate sunete scurte guturale shi repetate caracteristice speciei; a face „carcar”; a chirai. 2) fig. depr. (despre oameni) A vorbi pe un ton strident. 2. tranz. fig. (persoane) A deranja reproshand shi creand diferite lucruri; a cicali; a morocani. /car + suf. ~ai

garai v vz carai

CIRIÍ Arii vb. IV. 1. Intranz. (Despre pasari mai ales despre ciori shi gaini) A scoate sunete scurte shi guturale caracteristice. V. croncani. Privi lung spre clopotnitza veche unde ciorile ciriiau inspaimintate. CAMILAR N. I 204. A urcat dealul a trecut cimpul. Ploaie shi ceatza. Nici tzipenie de om. Nici macar ciori care sa croncaneasca sa ciriie. STANCU D. 16. Stoluri de ciori ciriind salbatic incepura sa se invaluie peste sat. AGIRBICEANU S. P. 30. O gaina incepe sa ciriie. DUNAREANU CH. 119. Closhca se tot duce ciriind. CONTEMPORANUL III 261. ◊ Refl. (Rar) Se ciriiau inca somnoroase gainile popii. G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. II 72. ◊ (Neobishnuit) Tranz. Teor cirii shi cioarele de teor auzi. ALECSANDRI T. 1589. 2. Intranz. (Despre oameni) A vorbi cu un ton ascutzit shi strident care tradeaza ostilitate. Ai pierdut multzi bani! cirii Eleonora privind in gol. DUMITRIU N. 128. Tranz. 3. A cicali (pe cineva) a se tzine de capul cuiva cu vorba. Lasama dracului nu ma mai cirii shi tu. SLAVICI N. II 127. ◊ Refl. reciproc. A se certa. TZaranul legase vita slabanoaga de gardul bisericii shi se ciriia cu dorobantzul. PAS L. I 137. Lumea sta gramada ascultind cum se ciriiau unul pe altul trei inshi. GHICA S. 502. Prez. ind. shi: (rar) ciriiesc.

garaì v. 1. a gagaì (de gashte); 2. a da sunet confuz (despre intestine): imi garaiau matzele de foame CR.; fig. garaia din gura k dintrun cimpoiu CR. [Onomatopee (v. gar!)]. V. caraì.

círiĭ a í v. intr. (d. cir. V. circiĭ). Se zice despre strigatu gainiĭ cind o prinzĭ orĭ inainte de a face ou. (dupa cel face cotcodaceshte). Se zice shi despre strigatu cĭorilor. Iron. Vorbesc prea mult: ce tot ciriĭ pe aicĭ? Vorbesc in argot. V. tr. Critic ĭaŭ in ris atac: in politica e greŭ sa nu te ciriĭe cineva.

gíriĭ a í v. intr. (imit. k shi ciriĭ). Ciriĭ. Discut tare: femeile giriĭaŭ (CL. 1910 9 983). Rigiĭ.

rígiĭ shi ĭésc a í v. intr. (vsl. rygati a rigii; bg. rignŭ sirb. rigati rus. rygátĭ ruda cu lat. *rúgere ructare [it. ruttare fr. roter] vgr. ereúgomai érygon vgerm. de sus itruchan precum shi cu riciĭ). Ĭes cu zgomot pe gura vorbind de gazurile din stomah cind aĭ mincat mult: mitocanu rigiĭe. SHi giriĭ. Vechĭ shi ricaĭ(esc) rigaĭ(esc). V. ghĭoraĭ.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

caraí (a ~) vb. ind. prez. 3 caraie imperf. 3 sg. caraiá; conj. prez. 3 sa caraie

caraí vb. ind. shi conj. prez. 3 sg. shi pl. caraie imperf. 3 sg. caraiá

cirii (ind. prez. 3 sg. shi pl. ciriie)

caraiu rae 3 raiam 1 imp.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

CARAÍ vb. v. bodogani cicali ciondani ciorovai dascali plictisi sacai.

cirii vb. v. BODOGANI. CICALI. CIONDANl. CIOROVAI. DASCALI. PLICTISI. SICII.

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

carai carai I. v. r. a cicali a bate la cap II. v. r. a se certa

Intrare: carai
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • carai
  • caraire
  • carait
  • caraitu‑
  • caraind
  • caraindu‑
 singular plural
  • caraie
  • caraitzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • carai
 (sa)
  • carai
  • caraiam
  • caraii
  • caraisem
a II-a (tu)
  • carai
 (sa)
  • carai
  • caraiai
  • caraishi
  • caraiseshi
a III-a (el, ea)
  • caraie
 (sa)
  • caraie
  • caraia
  • carai
  • caraise
plural I (noi)
  • caraim
 (sa)
  • caraim
  • caraiam
  • carairam
  • caraiseram
  • caraisem
a II-a (voi)
  • caraitzi
 (sa)
  • caraitzi
  • caraiatzi
  • carairatzi
  • caraiseratzi
  • caraisetzi
a III-a (ei, ele)
  • caraie
 (sa)
  • caraie
  • caraiau
  • caraira
  • caraisera
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • garai
  • garaire
  • garait
  • garaitu‑
  • garaind
  • garaindu‑
 singular plural
— —
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • garaie
 (sa)
  • garaie
  • garaia
  • garai
  • garaise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • garaie
 (sa)
  • garaie
  • garaiau
  • garaira
  • garaisera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

carai, caraiverb

  • 1. intranzitiv unipersonal (Despre unele pasari) A scoate sunete caracteristice neplacute scurte shi guturale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: chirai
    • format_quote Privi lung spre clopotnitza veche unde ciorile ciriiau inspaimintate. CAMILAR N. I 204. DLRLC
    • format_quote A urcat dealul a trecut cimpul. Ploaie shi ceatza. Nici tzipenie de om. Nici macar ciori care sa croncaneasca sa ciriie. STANCU D. 16. DLRLC
    • format_quote Stoluri de ciori ciriind salbatic incepura sa se invaluie peste sat. AGIRBICEANU S. P. 30. DLRLC
    • format_quote O gaina incepe sa ciriie. DUNAREANU CH. 119. DLRLC
    • format_quote Closhca se tot duce ciriind. CONTEMPORANUL III 261. DLRLC
    • format_quote reflexiv rar Se ciriiau inca somnoroase gainile popii. G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. II 72. DLRLC
    • format_quote neobishnuit tranzitiv Teor cirii shi cioarele de teor auzi. ALECSANDRI T. 1589. DLRLC
  • 2. intranzitiv figurat peiorativ A vorbi cu un ton ascutzit shi strident care tradeaza ostilitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ai pierdut multzi bani! cirii Eleonora privind in gol. DUMITRIU N. 128. DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat familiar A bate la cap pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cicali morocani
    • format_quote Lasama dracului nu ma mai cirii shi tu. SLAVICI N. II 127. DLRLC
    • 3.1. reflexiv reciproc A se certa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: certa
      • format_quote Toata ziua se caraie. DEX '09 DEX '98
      • format_quote TZaranul legase vita slabanoaga de gardul bisericii shi se ciriia cu dorobantzul. PAS L. I 137. DLRLC
      • format_quote Lumea sta gramada ascultind cum se ciriiau unul pe altul trei inshi. GHICA S. 502. DLRLC
  • comentariu rar Prezent indicativ shi: caraiesc. DLRLC
etimologie:
  • Car + sufix ai. DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.