zgiltzii vb. IV. 1 tr. refl. A (se) scutura a (se) clatina cu putere; a (se) cutremura a (se) zgudui (pop) a zgiltzina (reg.) zgicina. Intii am ris de se zgiltziia patul cu mine pe urma am plins cu lacrimi (MIR). ♦ (tr.; compl. indica recipiente) A clatina. A zgiltziit sticla shi a varsat din vin. 2 tr. refl. A (se) agita a (se) mishca brusc shi repetat intro parte shi in alta. Muierea asta ma tot intreba shi ma zgiltziia k nu iau ceva in gura? (PRED.). ◊ (urmat de determ. introduse prin prep. „de” sau „din”) Am inceput so zgiltzii de umeri. ♦ (refl.) A face mishcari involuntare rapide shi repetate din cauza frigului a bolii a emotziei. Se zgiltziia din cauza temperaturii. ♦ Fig. (fam.; tr.) A infiora de groaza. Sa intimplat apoi un lucru care la zgiltziit cumplit (LANCR.). 3 tr. Fig. (fam.) A certa aspru a critica sever. Sa shtii k lam zgiltziit bine. Iam spus cai un dobitoc (H. LOV.). • prez.ind. zgiltzii (inv) iesc. shi (inv) zgiltziia vb. I. /form. expr.

cíltzuĭ V. zgiltziĭ.

zgíltziĭ zgítziĭ shi zgítzuĭ shi (nord shi) cíltziĭ shi cíltzuĭ a í v. tr. (bg. kŭlcam toc hacuĭesc vsl. klŭcam ma clatin. Var. din hiltziĭ). Clatin scutur (un pom o usha sh. a.). Fig. Iron. Scutur bat: gardianu il zgiltzii pe pungash. Zghihuĭ: Jidanu se inchina par’cal zgiltziĭa dracu. SHi zgítzin a á (Neam. Rom. Pop. 4 300) shi zgíltzin a á shi a zgitzini (vest): usha se zgitzine (ChN. I 171). La Tkz. shi zgirtzuĭ. V. zgicin.

ZGILTZII vb. 1. a (se) clatina a (se) cutremura a (se) scutura a (se) zdruncina a (se) zgudui (inv. shi reg.) a (se) clati (inv.) a (se) smacina. (Seismul ~ casa din temelii.) 2. a clatina a hitzii a hitzina a hodorogi a hurduca a hurducai a hurui a scutura a zdroncani a zdruncina a zgudui (reg.) a balabani (Mold.) a drigii (Ban.) a zducni. (Carutza la ~ zdravan.) 3. a clatina a scutura a zgudui (pop.) a zgiltzina (reg.) a zbiciuia a zblendui a zgicina (Mold.) a zbihui. (Il ~ zdravan k sa se scoale.) 4. a smuci (Transilv.) a hatzi. (~ de usha k sa o deschida.)