opțiuni
  • info

11 definiții pentru băutor (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] – Bea + suf. -tor.

BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] – Bea + suf. -tor.

băutor, ~oare smf, a [At: DOSOFTEI, V. S. 48 / V: beu- / Pl: ~i, ~oare / E: bea + -tor] 1-2 (Persoană) care are obiceiul să bea (mult) alcool.

BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, s. m. și f. Persoană care are obiceiul să bea băuturi alcoolice în cantitate mare; bețiv, bețivan. Lăutarul... se furișase ca un motan în rîndul băutorilor. PAS, L. 11. ♦ (Determinat prin «mare», «bun», «de forță») Persoană care poate să bea mult, care rezistă, care ține mult la băutură. De nu-ți fi mîncători și băutori buni, v-ați găsit beleaua cu mine. CREANGĂ, P. 259. ◊ (Adjectival, regional) El însuși nu era, băutor; un păhărel, două de vin îl amețeau. SLAVICI, O. I 296. Cu bărbatul băutor Nu-i face pită-n cuptor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 465. – Pronunțat; bă-u-.

BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. Bețiv; (persoană) care poate bea mult. – Din bea + suf. -(u)tor.

BĂUTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. rar Persoană care consumă (abuziv) băuturi alcoolice; bețiv; alcoolic. /a bea + suf. ~tor

băutor a. și m. care bea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

băutór (bă-u-) adj. m., s. m., pl. băutóri; adj. f., s. f. sg. și pl. băutoáre

băutór adj. m., s. m., pl. băutóri; f. sg. și pl. băutoáre

băutor.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂUTÓR s., adj. v. alcoolic.

BĂUTOR s., adj. alcoolic, bețiv, (reg.) șumen, (fam.) pilaci, pilangiu, (fig., adesea glumeț) sugaci, sugător. (E un mare ~.)

Intrare: băutor (s.m.)
  • silabație: bă-u-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băutor
  • băutorul
  • băutoru‑
plural
  • băutori
  • băutorii
genitiv-dativ singular
  • băutor
  • băutorului
plural
  • băutori
  • băutorilor
vocativ singular
  • băutorule
plural
  • băutorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

băutor, băutorisubstantiv masculin
băutoare, băutoaresubstantiv feminin
băutor, băutoareadjectiv

  • 1. Persoană care are obiceiul să consume mult alcool. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: alcoolic bețiv bețivan
    • format_quote Lăutarul... se furișase ca un motan în rîndul băutorilor. PAS, L. 11. DLRLC
    • 1.1. (Determinat prin «mare», «bun», «de forță») Persoană care poate să bea mult, care rezistă, care ține mult la băutură. DLRLC
      • format_quote De nu-ți fi mîncători și băutori buni, v-ați găsit beleaua cu mine. CREANGĂ, P. 259. DLRLC
      • format_quote regional El însuși nu era băutor; un păhărel, două de vin îl amețeau. SLAVICI, O. I 296. DLRLC
      • format_quote Cu bărbatul băutor Nu-i face pită-n cuptor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 465. DLRLC
  • 2. Care bea. NODEX
    • format_quote Băutor de ceai. NODEX
etimologie:
  • Bea + sufix -tor. DEX '09 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.