opțiuni
  • info

11 definiții pentru bătrâior

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂTRÂIÓR, -OÁRĂ, bătrâiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bătrân; cam bătrân. [Pr.: -trâ-ior. -Var.: bătrâniór, -oáră adj.] – Bătrân + suf. -ior.

bătrâior, ~ioară [At: LB (îf bătrunuț) / V: ~ânior, ~ânioară / Pl: ~ri, ~oare[1] / E: bătrân + -ior] 1-2 a (Șhp) (Cam) bătrân (8) Si: (rar) bătrâncior (1-2), (îvr) bătrânit (1-2). 3-4 smf, a (Persoană) cu atitudini și vorbe de bătrân (8). Si: bătrânicior (3-4). corectată

  1. ~oare → ~oare — Ladislau Strifler

BĂTRÂIÓR, -OARĂ, bătrâiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bătrân; cam bătrân. [Pr.: -trâ-ior. Var.: bătrâniór, -oáră adj.] – Bătrân + suf. -ior.

BĂTRÂIÓR, -OARĂ, bătrâiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bătrân; cam bătrân. [Var.: bătrâniór, -oáră adj.]

BĂTRÂNIÓR, -OÁRĂ adj. v. bătrâior.

bătrănior, ~oară a, smf vz bătrâior

BĂTRÂNIÓR, -OÁRĂ, adj. v. bătrâior.

BĂTRÂNIÓR, -OÁRĂ, adj. v. bătrâior.

BĂTRÎIÓR, -OÁRĂ, bătrîiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bătrîn; cam bătrîn. Iani arăta ca un țăran mai bătrîior, cu toate că voinic. PAS, L. I 99. ◊ (Substantivat) Vizitiul încetinise mersul, clar bătrîiorul cu barbișon îi făcu semn să meargă mai departe. PAS, L. I 56. – Variantă: bătrîniór, -oáră (SLAVICI, N. I 201) adj.

BĂTRÎNIÓR, -OÁRĂ adj. v. bătrîior.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bătrâiór (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrâióri; f. bătrâioáră, pl. bătrâioáre

bătrâiór adj. m. (sil. -trâ-), pl. bătrâióri; f. sg. bătrâioáră, pl. bătrâioáre

Intrare: bătrâior
bătrâior adjectiv
  • silabație: bă-trâ-ior info
adjectiv (A28)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bătrâior
  • bătrâiorul
  • bătrâioru‑
  • bătrâioară
  • bătrâioara
plural
  • bătrâiori
  • bătrâiorii
  • bătrâioare
  • bătrâioarele
genitiv-dativ singular
  • bătrâior
  • bătrâiorului
  • bătrâioare
  • bătrâioarei
plural
  • bătrâiori
  • bătrâiorilor
  • bătrâioare
  • bătrâioarelor
vocativ singular — —
plural — —
bătrânior adjectiv
adjectiv (A28)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bătrânior
  • bătrâniorul
  • bătrânioru‑
  • bătrânioară
  • bătrânioara
plural
  • bătrâniori
  • bătrâniorii
  • bătrânioare
  • bătrânioarele
genitiv-dativ singular
  • bătrânior
  • bătrâniorului
  • bătrânioare
  • bătrânioarei
plural
  • bătrâniori
  • bătrâniorilor
  • bătrânioare
  • bătrânioarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bătrâior, bătrâioarăadjectiv

  • 1. Diminutiv al lui bătrân; cam bătrân. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Iani arăta ca un țăran mai bătrîior, cu toate că voinic. PAS, L. I 99. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Vizitiul încetinise mersul, clar bătrîiorul cu barbișon îi făcu semn să meargă mai departe. PAS, L. I 56. DLRLC
etimologie:
  • Bătrân + sufix -ior. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.