băteală sf [At: STAMATI, D. / Pl: ~eli / E: bate + -eală] 1 (Mol; rar; îe) A sta (cuiva) ~ să... A sta de capul cuiva să... 2 (Țes) Bătătură (12). 3 (Olt; Mol; țes) Vatale. 4 (Buc) Cursă de șoareci Si: batcă. 5 (Reg) Titirez la moară Si: (reg) bătăiuș, bătător.

BĂTEÁLĂ, băteli, s. f. 1. (În opoziție cu urzeală) Firele de tort care se introduc transversal, cu ajutorul suveicii, în urzitura pînzei și se bat cu vatalele; bătătură. 2. (În expr.) A sta băteală cuiva (sau, mai ales, pe capul cuiva) = a se ține de capul cuiva, a-i bate capul. Le-a stat băteală bieților moșnegi s-o mărite. CONTEMPORANUL, V 100.

BĂTEÁLĂ, băteli, s. f. Firele care se introduc cu ajutorul suveicii prin rostul firelor de urzeală, pentru a forma țesătura; bătătură (3). – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -eală.

BĂTEÁLĂ bătéli f. 1) Capcană specială, folosită la prinderea șoarecilor; batcă. * A sta cu șoarecele în ~ a fi într-o situație incomodă, neplăcută. 2) Firele care se introduc cu suveica prin rostul urzelii pentru a obține țesătura; bătătură. [Sil. -tea-lă] /a bate + suf. ~eală

băteală f. Mold. 1. brațele spetezelor răsboiului de țesut; 2. titirezul morii; 3. fig. importun.

băteálă f. pl. elĭ (d. bat). Nord. Ban. Olt. Bătătură (la pînză). Est. Muncă măruntă și multă. A-ĭ sta cuĭva băteală, a te ținea de capu cuĭva (a-ĭ bate capu) să facă ce doreștĭ tu. A-țĭ sta băteală să, a dori mult (să terminĭ ceva). V. batal 1.

băteálă s. f., g.-d. art. bătélii; pl. bătéli

băteálă s. f., g.-d. art. bătélii; pl. bătéli

BĂTEÁLĂ s. 1. v. bătătură. 2. v. bată.

BĂTEÁLĂ s. v. hădărag, titirez.

BĂTEALĂ s. 1. bătătură, (prin Mold.) bătaie. (~ la o țesătură.) 2. bată, braț, brățară, fălcea, fofează, lopățea, mănușă, mînă, spetează. (~ este o piesă la războiul de țesut.)

băteală s. v. HĂDĂRAG. TITIREZ.