băncúță¹ sf [At: LM / V: ban- / Pl: ~țe / E: pbl ger Banknotte] 1-2 (Îrg) Ban² de hârtie (de mică valoare).

băncúță³ sf [At: LM / Pl: ~țe / E: ger Bankozettel] 1 Mică monedă de argint din trecut, în valoare de 50 de bani Si: firfiric. 2 (Îrg) Monedă de mică valoare (10-20 creițari). 3 (Lpl) Bani.

băncuță² s.f. 1 (în trecut, în Țările Rom.) Monedă mică de argint, în valoare de 50 de bani. ◆ Monedă de mică valoare (10-20 de creițari). 2 (arh.; la pl.) Bani, parale. • pl. -e. /<germ. Bankozettel.

BĂNCÚȚĂ¹, băncuțe, s. f. (Munt., învechit) Monedă mică de argint în valoare de 50 de bani; firfirică. Îi mărise leafa cu o băncuță pe săptămînă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 157. Dacă i s-ar preface zilele lui negre în băncuțe de argint, apoi ar fi mai bogat decît cneazul Țugui de la Bălțătești. SADOVEANU, N. F. 63. «Ce-o fi în oala aceea al vostru să fie»... Ce să vezi! poli, galbeni, patace... băncuțe, hîrtii de 20, de 100, ba și de 1000. CARAGIALE, O. II 28. ♦ (La pl.) Bani, parale. Tinerețe, haine scumpe, Cumpăra-v-aș, n-am băncuțe. HODOȘ, P. P. 153.

BĂNCÚȚĂ¹, băncuțe, s. f. (Înv. și reg.) Monedă mică de argint în valoare de 50 de bani; firfirică. ♦ (La pl.) Bani, parale. – Din bancă² + suf. -uță.

băncuță f. 1. monedă mică de argint în valoare de 50 centime; 2. bancnotă de mică valoare [Cf. nemț. Bankozettel].

2) băncuță, f. pl. e (germ. banko-zettel, hîrtie de bancă, supt. infl. lui băncuță 1. În Ardeal pe timpul absolutizmului, fusese niște hîrtiĭ de banĭ de 10-20 de crăițarĭ pe care scria banko-zettel, care eraŭ tipărite maĭ multe într’o foaie și se desprindeaŭ atîtea cîte trebuiaŭ să fie plătite). Trans. Pițulă, piesă de 20 de filerĭ. Munt. Dupcă de 50 de banĭ.

băncúță s. f., g.-d. art. băncúței; pl. băncúțe

băncúță (bancă mică, monedă) s. f., g.-d. art. băncúței; pl. băncúțe

BĂNCÚȚĂ s. v. bancnotă, bilet de bancă, hârtie, hârtie-monedă.

BĂNCÚȚĂ s. firfiric, (înv. și reg.) libră, pițulă, puișor.

BĂNCUȚĂ s. firfiric, (înv. și reg.) libră, pițulă, puișor. (Două ~ a 50 de bani.)