opțiuni
  • info

4 definiții pentru bălăbănire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bălăbănire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: bălăbăni] 1-6 Mers reflex, (într-o parte și în alta), oscilând cu șovăială sau (legănându-se lent și) împleticit Si: (pfm) bălăbăneală (1-6), bălăbănit1 (1-4), bălăngănire (4-9), (reg) bănănăeală (1-6) , bănănăire (1-6), băinănămit (1-6) Cf bălăbăni (1-2). 7 Mișcare clătinată, datorată zgâlțâielii Si: bălăbăneală (1-6).

bălăbăníre s.f. Acțiunea de a (se) bălăbăni și rezultatul ei. • pl. -i. /v. bălăbăni.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂLĂBĂNÍRE s. clătinare, legănare. (~ picioarelor.)

BĂLĂBĂNIRE s. clătinare, legănare. (~ picioarelor.)

Intrare: bălăbănire
bălăbănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălăbănire
  • bălăbănirea
plural
  • bălăbăniri
  • bălăbănirile
genitiv-dativ singular
  • bălăbăniri
  • bălăbănirii
plural
  • bălăbăniri
  • bălăbănirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bălăbănire, bălăbănirisubstantiv feminin

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.