băbătíe sf [At: CREANGĂ, P. 111 / V: -tuie, -butie / Pl: ~ii / E: babă + -ătie] 1-16 Băbuță (1-16). 17 (Îrg) Dispozitiv (de tablă) așezat deasupra vetrei sau cuptorului, la casele fără coș, pentru a prinde fumul și scânteile Si: băbuchie.

băbătie s.f. 1 (reg.) Babă. ◆ Nevastă bătrînă. 2 (înv., reg.) Dispozitiv (de tablă) așezat deasupra vetrei sau cuptorului, la casele fară coș, pentru a capta fumul și scînteiele. • pl. -ii. g.-d. -iei. și băbătúie s.f. /babă + -ătie.

BĂBĂTÍE, băbătii, s. f. (Ironic) Babă. Băbătia a așezat coperțile cu grijă pe un capăt al băncii. GALAN, Z. R. 166. Soacra-mare, cu băbătiile, cu muierile, cu fetișcanele, de pază lîngă ușă. STANCU, D. 76 Nu trecu mult, și o băbătie mititică și scorojită... sui scările casei. SADOVEANU, O. I 45. ♦ (Familiar) Nevastă (bătrînă). Băbătia lui, de la o vreme încoace, nu știu ce avea, că începuse a scîrțîi. CREANGĂ, P. 111.

BĂBĂTÍE, băbătii, s. f. (Ir.) Babă. ♦ (Fam.) Nevastă (bătrână). – Din babă.

băbătie f. Mold. băborniță (CR.).

băbătíe f. (la Acad. „cp. cu bg. babetina, dim. d. baba”, la Cdr. „cp. cu rus. babatĭa”). Est. Iron. O biată babă.

băbătíe (fam.) s. f., art. băbătía, g.-d. art. băbătíei; pl. băbătíi, art. băbătíile

băbătíe s. f., art. băbătía, g.-d. art. băbătíei; pl. băbătíi, art. băbătíile

BĂBĂTÍE s. v. babă, bătrână.

băbătie s. v. BABĂ. BĂTRÎNĂ.

băbătíe, băbătii, s.f. – 1. Element din sistemul de evacuare a fumului provenit de la cuptor; este construit din bârne de lemn, lipite cu lut și are o formă piramidală; este amplasat în tindă, la nivelul plafonului. Are rolul de a aduna și a răci fumul ce se ridică de la hornul vetrei (Șainelic, 1986: 77); babă, băbuie, băbâcă. 2. Parascântei la casele țărănești vechi, situat în pod (Bilțiu): „Mai demult, o avut așé băbâcă-n pod, ca un cuptor din lespez’ de piatră, și acolo îl puné p’on șir de drod” (Bilțiu, 2001: 280). – Din babă + suf. -ătie (NDU, MDA). Cuv. rom. > magh. babatyi; bobotyi (Bakos, 1982).

băbătíe, băbătii, (babă, băbuie, băbâcă), s.f. – 1. Element din sistemul de evacuare a fumului provenit de la cuptor; este construit din bârne de lemn, lipite cu lut și are o formă piramidală; este amplasat în tindă, la nivelul plafonului. Are rolul de a aduna și a răci fumul ce se ridică de la hornul vetrei (Șainelic 1986: 77). 2. Parascântei la casele țărănești vechi, situat în pod (Bilțiu): „Mai demult, o avut așé băbâcă-n pod, ca un cuptor din lespez’ de piatră, și acolo îl puné p’on șir de drod” (Bilțiu 2001: 280). – Din babă (NDU) + -ătie; Cuv. rom. preluat în magh. (babatyi; bobotyi) (Bakos 1982).