18 definiții pentru butură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÚTURĂ, buturi, s. f. (Reg.) 1. Butuc (1); buturugă. 2. Bucată de lemn cu noduri și cu alte defecte, care se despică și se prelucrează și este considerată ca sortiment inferior al lemnului de foc; ciot. 3. Trunchi scorburos; butoarcă. [Var.: bútur, búture s. m.] – Cf. butuc.

BÚTURĂ, buturi, s. f. (Reg.) 1. Butuc (1); buturugă. 2. Bucată de lemn cu noduri și cu alte defecte, care se despică și se prelucrează și este considerată ca sortiment inferior al lemnului de foc; ciot. 3. Trunchi scorburos; butoarcă. [Var.: bútur, búture s. m.] – Cf. butuc.

butură sf [At: LB / V: (Mun) ~re, ~tur, ~tor, (Ban) ~toară, ~toare / A: butúră / Pl: ~ri și ~ re / E: cf butuc] 1 Butuc (2). 2 Buștean (1). 3 (Îf butură) Jgheab de fântână Cf știubei, budâi[1]. 4 (Îaf) Butuc (12) de viță. 5 (Îaf) Fir de papură. 6 (Îf butură, buture, butoară, butoare) Scorbură. 7 (Îf butoară, butoare; pgn) Gaură. 8 Butonieră (1). corectată

  1. buddâibudâi Ladislau Strifler

BÚTURĂ, buturi, s. f. (Reg.) 1. Butuc; buturugă. 2. Ciot. 3. Trunchi scorburos. – Din but[uc] + suf. -ură.

bútură f., pl. ĭ (cp. cu budăĭ). Trans. Scorbură.

BÚTUR s. m. v. butură.

BÚTUR s. m. v. butură.

BÚTURE s. m. v. butură.

BÚTURE s. m. v. butură.

bútur1 sm vz but2

búture sm vz butură

BÚTURE, buturi, s. m. Butuc, buștean, buturugă. Drăgan sta oropsit p-un buture de stejar. DELAVRANCEA, S.28. Fluture, Fluture, Flutură pe buture. TEODORESCU, P. P. 190.

BÚTUR, buturi, s. m. Partea noduroasă din trunchiul unui arbore, rămasă nedespicată. – Din but[uc] + suf. -ur.

BÚTURE, buturi, s. m. (Reg.) Butuc (1). – Din but[uc] + suf. -ure.

buture m. scorbură de arbore: buture de stejar. [V. butuc].

búture m. V. but 1.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bútură (reg.) s. f., g.-d. art. búturii; pl. búturi

bútură s. f., g.-d. art. búturii; pl. búturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BÚTURĂ s. v. buștean, butuc, buturugă, ciot, mișină, scorbură.

butură s. v. BUȘTEAN. BUTUC. BUTURUGĂ. CIOT. MIȘINĂ. SCORBURĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bútur, buturi, s.m. – (reg.) Resturi: „Numa buturile i-s aici” (Apșa de Jos). ♦ (onom.) Butur, nume de familie cu frecvență redusă în Maramureș. – Din but(uc), prin substituirea finalei + suf. -ur (DLRM).

Intrare: butură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • butură
  • butura
plural
  • buturi
  • buturile
genitiv-dativ singular
  • buturi
  • buturii
plural
  • buturi
  • buturilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • butur
  • buturul
  • buturu‑
plural
  • buturi
  • buturii
genitiv-dativ singular
  • butur
  • buturului
plural
  • buturi
  • buturilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buture
  • buturele
plural
  • buturi
  • buturii
genitiv-dativ singular
  • buture
  • buturelui
plural
  • buturi
  • buturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

butură, buturisubstantiv feminin

regional
  • 1. Butuc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Drăgan sta oropsit p-un buture de stejar. DELAVRANCEA, S.28. DLRLC
    • format_quote Fluture, Fluture, Flutură pe buture. TEODORESCU, P. P. 190. DLRLC
  • 2. Bucată de lemn cu noduri și cu alte defecte, care se despică și se prelucrează și este considerată ca sortiment inferior al lemnului de foc. DEX '09 DEX '98
    sinonime: ciot
  • 3. Trunchi scorburos. DEX '09 DEX '98
    sinonime: butoarcă
etimologie:
  • cf. butuc DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.