buturúga sf [At: ALECSANDRI P. III 304 / V: buturúg sm (reg) ~oága / Pl: ~ugi / E: ctm butuc butura + tumurug] 1 Radacina cu o parte din trunchi ramasa dupa taierea unui copac. 2 Radacina de tufa. 3 Bucata groasa shi noduroasa de lemn Cf bushtean butuc ciot. 4 (Fig) Om scurt shi gras. 5 (Is) K o ~ Fara semn de viatza. 6 Larva de radashca. 7 Dans tzaranesc nedefinit mai indeaproape. 8 Melodie dupa care se executa buturuga (7).

BUTURÚGA buturugi s. f. Parte noduroasa sau scorburoasa ramasa dintrun trunchi de copac taiat sau frint avind radacinile inca infipte in pamint sau smuls cu radacini cu tot; bucata groasa (noduroasa) de lemn de foc. V. bushtean. Mai era o buturuga dar nu incapea in soba. PAS Z. I 133. Ramasesem tacut pe o buturuga privind cetele de plutashi care se departau zgomotoshi iscodind padurea. DUNAREANU N. 30. Pe linga buturugi... se aduna putregaiul shi pamintul se prafuieshte. SLAVICI O.I 161. Atunci a ta osinda sfirshit sa aiban lume Cind asta buturuga de arbor ars... Va da shi flori shi frunze. ALECSANDRI P. III 304. Buturuga mica rastoarna carul mare (= un lucru care pare mic neinsemnat poate avea ia un moment dat o mare importantza sau influentza). ◊ (K termen de comparatzie aratind imobilitatea insensibilitatea marimea sau greutatea) Ai mers in urma ei trudindute satzi mishti picioarele care tzi se pareau grele k nishte buturugi. PAS Z. I 68. Se culcase... shi dormise k o buturuga. CARAGIALE la TDRG. ◊ Fig. Numi stan minte cum laasha frumoasa fata Buturuga Statu palma au putut sa fie tata!... ALECSANDRI P. A. 150.

BUTURÚGA buturugi s. f. Bucata noduroasa sau scorburoasa dintrun trunchi de copac avand radacinile infipte inca in pamant sau smulsa cu radacini cu tot; bucata groasa de lemn de foc. Buturuga mica rastoarna carul mare (= un lucru neinsemnat poate avea uneori o importantza deosebita). Din butura + suf. uga.

BUTURÚGA ~gi f. 1) Partea de la pamant a unui trunchi (cu tot cu radacina) ramasa dupa ce sa taiat copacul. * ~ga mica rastoarna carul mare un lucru de mica importantza poate (uneori) duce la transformari importante. 2) Bucata groasa de lemn de foc; bushtean; butuc. 3) Bucata de lemn groasa shi noduroasa. [G.D. buturugii] /Orig. nec.

buturuga f. radacina de arbust ce se scoate din pamant pentru foc. [Diminutiv dela buture].

buturúga f. pl. ĭ (d. butura. V. butuc). Frintura de radacina saŭ de trunchĭ cĭoata: buruga mica rastoarna caru mare (Prov.).

buturúga s. f. g.d. art. buturúgii; pl. buturúgi

buturúga s. f. g.d. art. buturúgii; pl. buturúgi

buturuga gi.

BUTURÚGA s. bushtean butuc ciot (pop.) bucium teshitura (reg.) boanca bushtihan butura ciomp ciuteica gros (prin Ban. shi Transilv.) balvan (Mold.) ciotca (Olt.) ciumpan (prin Mold.) lostopana (Olt. shi Ban.) turuga tutuc. (Pune o ~ pe foc.)

BUTURUGA s. bushtean butuc ciot (pop.) bucium teshitura (reg.) boanca bushtihan butura ciomp ciuteica gros (prin Ban. shi Transilv.) balvan (Mold.) ciotca (Olt.) ciumpan (prin Mold.) lostopana (Olt. shi Ban.) turuga tutuc. (Pune o ~ pe foc.)