BUMB, bumbi, s. m. 1. Nasture. 2. Mic ornament arhitectural de formă sferică. 3. Dispozitiv cu care se leagă coarda la unele instrumente cu coarde. – Cf. magh. gomb.

bumb sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~ / E: mg gomb] 1 (Îvp) Nasture. 2 (Îvp; îlav) În ~ i În nasturi. 3 (Pop; pan) Cercel (ca un buton). 4 (Pop; pan; îs) ~ ul nasului Vârful nasului (la om și la unele animale). 5 (îrg; pan; îs) ~ ul curului Orificiul anal la unele animale. 6 (Înv; pex) Ornament arhitectonic ca un glob, în vârful unui turn, stâlp etc. 7 (Reg; pan) Cheie. 8 (Bot; reg; pan) Tufănică (Chrisantemum indicum). 9 (Bot; reg; pan; lpl) Pejmă (Centaurea moscheta).

BUMB, bumbi, s. m. 1. (Pop.) Nasture. 2. Mic ornament arhitectural de formă sferică. 3. Dispozitiv cu care se leagă coarda la unele instrumente cu coarde. – Cf. magh. gomb.

BUMB, bumbi, s. m. 1. (Popular) Nasture. Îmbrăcat în surtuc negru cu bumbi strălucitori de aramă. CAMILAR, N. I 20. Sîrbul își deschise cîțiva bumbi de la pieptar. GALACTION, O.I 181. Soare galben, cît un bumb, Răsărit pentru furnici. TOPÎRCFANU, P. O. 153. ◊ Fig. Luă în mîini capul femeii și-i sărută bumbul urechii. REBREANU, R. I 176. 2. Mic ornament arhitectural de formă sferică. V. glob, globuleț. Pe corpul edificiului toate acele minunate bîrne, arcuri, roșațe și bumbi de piatră sculptată și-au redobîndit... acele relievuri proeminente. ODOBESCU, S. II 504. 3. Cui în partea de jos a corpului instrumentelor cu coarde, de care e legat cordarul.

BUMB, bumbi, s. m. 1. (Pop.) Nasture. 2. Mic ornament arhitectural de formă sferică. 3. Cui în partea de jos a corpului instrumentelor cu coarde, de care este legat cordarul. – Comp. magh. gomb.

BUMB ~i m. pop. Piesă mică (de os, sidef, metal etc.) de obicei rotundă, folosită la încheiatul unor obiecte de îmbrăcăminte sau ca podoabă; nasture. * A se juca cu țara în ~i a nu-și da seama de seriozitatea lucrurilor. /<ung. gomb

BUMB s.m. (Ban., Trans. SV) Nod, legătură între capetele a două sau mai multe fire, folosită ca nasture; nasture. Bumb. Nodus. AC, 331. Nodus. Nod, Bomb. Csomo. LEX. MARS., 230. Bomb, nodus. MȘE, 81. Variante: bomb (LEX. MARS., 230; MȘE, 81). Etimologie: magh. gomb. Vezi și bumbșor. Cf. nasture. substantiv masculin

bumb m. Mold. nasture de metal: un bumb galben de cristal AL. [Cf. ung. GOMB].

bumb m. (cuv. germanic înrud. cu engl. bump, a.î. D. rom. vine ung. gomb, sîrb. gump, alb. komp, și ngr. kómbos, bumb, nod. V. bumben). Mold. Trans. Nasture. Triv. (Munt., Mold.). Bumbăreață.

bumbi [At: ȚIPLEA, P. P. / Pzi: ~besc / E: bumb + -i] 1 vt A coase nasturi. 2 vr A se holba.

BOMB s. m. v. bumb. substantiv masculin

bumb s. m., pl. bumbi

bumb s. m., pl. bumbi

BUMB s. v. bulin, cașetă, comprimat, nasture, pastilă, pilulă, tabletă.

bumb s. v. BULIN. CAȘETĂ. COMPRIMAT. NASTURE. PASTILĂ. PILULĂ. TABLETĂ.

bumbi s. pl. v. PEJMĂ.

bumb (búmbi), s. m. – 1. Nasture. – 2. Piesă sferică adaugată unui obiect, pentru a servi drept ornament, sau cu scopuri utilitare, buton. Mag. gömb, gomb (Cihac, II, 486; Mîndrescu 143; DAR; Gáldi, Dict., 86). Mai puțin probabilă este ipoteza lui Giuglea, Dacor., II, 385, bazată pe lat. bombus „obiect rotund” (cf. REW 1199). Der. bumbăreață, s. f. (tîrtiță, noadă); bumbi (var. îmbumba, îmbumbia), vb. (a pune nasturi la o haină; a încheia cu nasturi); bunghi, vb. (Mold., a rotunji); bumbișor, s. m. (plante: Erigeron acris; Anthemis tinctoria; Pyrethrum balsamita); bumbuliu, adj. (rotund, sferic), care este posibil să reproducă mag. gömbölü; bumburel, s. m. (coș, bubuliță); bumburez, s. m. (grăunte; plantă Schoenus nigricans); bumbașcă, s. f. (ac cu gămălie), din mag. gömböstű; bumbușor, s. m. (plantă Bellis perennis); desbumba (var. desbumbia), vb. (a descheia). Vb. a bunghi se confundă uneori cu omofonul său a bunghi „a privi”.

bumb, bumbi, s.m. – (reg.) 1. Nasture: „Cu t’eptar cu bumburi multe” (Calendar, 1980: 79). 2. Bani: „Da-mi-aș bumbii mei din ladă / Și averea din ogradă” (D. Pop, 1970: 196). 3. Pastile, pilule, medicamente (ALRRM, 1969: 151). 4. Cercei în urechi (ALRRM, 1969: 47). 5. Roata cea mică din plita sobei (Dragomirești; Plăiuț). ♦ (onom.) Bumb, Bumba, Bumbariu, Bumbaru, Bumbaș, Bumbu, Bumbuc, Bumbuț, nume de familie (526 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. gömb, gomb „nasture” (Cihac, DA, Galdi, DER, DLRM, DEX, MDA).

bumb, bumbdi, bumburi, s.m. – 1. Nasture: „Cu t’eptar cu bumburi multe” (Calendar 1980: 79). 2. Bani: „Da-mi-aș bumbii mei din ladă / Și averea din ogradă” (D. Pop 1970: 196). 3. Pastile, pilule, medicamente (ALR 1969: 151). 4. Cercei în urechi (ALR 1969: 47). 5. Roata cea mică din plita sobei (Faiciuc 1998). 6. Nume de fam. provenit dintr-o poreclă (Bumb, Bumbuț). – Din magh. gömb, gomb „nasture”.

bumb, bumbi s. m. (eufem.) testicul.