buhurdár sn [At: ODOBESCU, S. I, 134/19 / V: bohor~, bur~ / Pl: ~uri / E: tc buhurdár] (Trm) Vas (de metal) de afumat cu mirodenii Cf cădelniță, cățuie.

BUHURDÁR, buhurdaruri, s. n. (Învechit) Vas (de metal) servind la afumatul camerelor cu miresme. Mai dincolo, buhurdaruri pline de scumpe miresme. ODOBESCU, S.A. 137.

BUHURDÁR, buhurdaruri, s. n. (Înv.) Vas (de metal) servind la afumat cu miresme. – Tc. buhurdar.

buhurdar n. cădelniță, vas pentru parfumuri (învechit): buhurdaruri pline de scumpe miresme OD. [Turc. BUHURDAR (din buhur, parfum)].

buhurdár n., pl. e și urĭ (tc. buhurdan și buhurdanlyk, cădelniță saŭ alt vas cu parfumurĭ, d. pers. buhurdan, cel ce poartă cădelnița, d. buhur, tămîĭe). Vechĭ. Cădelniță. – Și bohordar. Și muhurdan (sec. 19), vasu în care bărbieru spală capu mușteriilor.

buhurdár (înv.) s. n., pl. buhurdáruri

buhurdár s. n., pl. buhurdáruri

BUHURDÁR s. v. afumătoare, casoletă, cățuie.

buhurdar s. v. AFUMĂTOARE. CASOLETĂ. CĂȚUIE.

buhurdár (buhurdáruri), s. n. – Cădelniță, tămîietoare. – Var. bohordar, burdar. Tc. buhurdar (Șeineanu, II, 21; Lokotsch 342). Înv.