bugắt, ~ă [At: (a. 1771) IORGA, S.D. XII, 247 / V: bog-, bogất, boghét / Pl: ~ați, ~e / E: nct] 1 (Rar) av (Copț „de”) Destul. 2 a Destul. 3 a Care este încărcat peste măsură.

bugắt, -ă adj. (d. bogat). Trans. Destul: a răbda bugătă foame. Adv. Bugăt de răŭ. – Și bogăt.

BUGĂT adj. v. îndestulător.

BUGĂT adj., adv. v. destul, suficient.

BUGĂT adv. v. îndeajuns.

bugăt adv. v. ÎNDEAJUNS.

bugăt adj., adv. v. DESTUL. SUFICIENT.

bugăt adj. v. ÎNDESTULĂTOR.

bugắt, (bughet, boghet), adv. – Destul, suficient, de ajuns: „Hori de-aieste sunt bugăte” (Calendar, 1980: 54). – Et. nec. (MDA).

bugắt, (bughet, boghet), adv. – Destul, suficient, de ajuns: „Hori de-aieste sunt bugăte” (Calendar 1980: 54). – Et. nec. (MDA).