opțiuni
  • info

12 definiții pentru budoar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUDOÁR, budoare, s. n. Cameră intimă a unei femei. – Din fr. budoir.[1]

  1. Etimonul corect ortografiat este boudoir. — Ladislau Strifler

BUDOÁR, budoare, s. n. Cameră intimă a unei femei. – Din fr. budoir.[1]

budoar sn [At: ALECSANDRI, T. 883 / V: (înv) ~duar / Pl: ~e / E: fr boudoir] Salonaș elegant și intim al unei femei Si: iatac, toaletă. corectată

BUDOÁR, budoare, s. n. Salon intim al unei femei din marea burghezie. Vei fi sărbătorit în calitate de comandant... în budoarele patriciene. CAMIL PETRESCU, T. II 198. Mi-aruncă De la sînul tău cel dulce floarea veștedă de luncă... Ori în umbra parfumată a budoarului să vin, Să mă-mbete acel miros de la pînzele de in. EMINESCU, O. I 154.

BUDOÁR, budoare, s. n. Cameră intimă a unei femei. [Pr.: -do-ar] – Fr. budoir[1].

  1. Etimonul corect ortografiat este boudoir. — Ladislau Strifler

BUDOÁR s.n. (Liv.) Salon intim de primire al unei femei (mai ales din așa-zisa înaltă societate). [Pl. -re-, -ruri. / < fr. boudoir].

BUDOÁR s. n. salon intim de primire al unei femei. (< fr. boudoir)

BUDOÁR ~e n. Odaie intimă a unei femei. [Sil. bu-doar] /<fr. boudoir

budoàr n. mică încăpere, împodobită cu eleganță, pentru uzul particular al damelor (= fr. boudoir).

*budoár n., pl. e (fr. boudoir). Barb. Iatac.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

budoár s. n., pl. budoáre

budoár s. n. (sil. -doar), pl. budoáre

budoar, -re.

Intrare: budoar
budoar1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • budoar
  • budoarul
  • budoaru‑
plural
  • budoare
  • budoarele
genitiv-dativ singular
  • budoar
  • budoarului
plural
  • budoare
  • budoarelor
vocativ singular —
plural —
budoar1 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • budoar
  • budoarul
  • budoaru‑
plural
  • budoaruri
  • budoarurile
genitiv-dativ singular
  • budoar
  • budoarului
plural
  • budoaruri
  • budoarurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

budoar, budoaresubstantiv neutru

  • 1. Cameră intimă a unei femei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Vei fi sărbătorit în calitate de comandant... în budoarele patriciene. CAMIL PETRESCU, T. II 198. DLRLC
    • format_quote Mi-aruncă De la sînul tău cel dulce floarea veștedă de luncă... Ori în umbra parfumată a budoarului să vin, Să mă-mbete acel miros de la pînzele de in. EMINESCU, O. I 154. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.