11 definiții pentru bucșă
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BÚCȘĂ, bucșe, s. f. Bucea (1). – Din ucr. bukșa.
BÚCȘĂ, bucșe, s. f. Bucea (1). – Din ucr. bukșa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BÚCȘĂ2, bucșe, s. f. Bucea (1). Aici nu se îmbucase bine o bucșă, dincoace nu fusese rotunjită o huluba. PAS, L. I 73. Constantin a lui Ghinea își ungea bucșele căruții în ocol. POPA, V. 257.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BÚCȘĂ, bucșe, s. f. Bucea (1). – Din bucea (influențat de ucr. buksa).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BÚCȘĂ ~e f. 1) Manșon metalic montat între două piese asamblate; bucea. 2) Scobitură făcută într-o piesă (de lemn sau de metal), în care intră capul piesei cu care se îmbină; bucea. [G.-D. bucșei] /<ucr. bukša
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bucșă f. Mold. bucea de roată. [Rut. BUKȘ (din germ. Büchse)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
búcșă f., pl. e (rut. búkša, pol. buksa, d. germ. buchse, cutie. V. busolă, pușcă). Est. ș.a. Bucea, tub de fer care căptușește pin năuntru butucu roateĭ ca să nu se roadă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
búcșă s. f., art. búcșa, g.-d. art. búcșei; pl. búcșe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
búcșă s. f., g.-d. art. búcșei; pl. búcșe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bucșă, pl. bucșe
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BÚCȘĂ s. (TEHN.) bucea, (reg.) prisnel (~ la osia carului.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BUCȘĂ s. (TEHN.) bucea, (reg.) prisnel. (~ la osia carului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bucșă, bucșesubstantiv feminin
-
- Aici nu se îmbucase bine o bucșă, dincoace nu fusese rotunjită o hulubă. PAS, L. I 73. DLRLC
- Constantin a lui Ghinea își ungea bucșele căruții în ocol. POPA, V. 257. DLRLC
-
etimologie:
- bukșa DEX '98 DEX '09