5 definiții pentru bucăcioară
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bucăcioáră sf [At: RETEGANUL, P. I, 42/24 / Pl: ~re / E: bucată + -oară] Bucată mică.
BUCĂCIOÁRĂ, bucăcioare, s. f. (Reg.) Bucățică. – Din buc[ată] + suf. -ăcioară.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BUCĂCIOÁRE s. f. pl. Diminutiv al lui bucate (1). Am bucăcioare bune, cum trebuie la prunci. RETEGANUL, P. I 42.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BUCĂCIOÁRĂ s. v. bucățică, fărâmă, pic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bucăcioară s. v. BUCĂȚICĂ. FĂRÎMĂ. PIC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: bucăcioară
bucăcioară substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
bucăcioară, bucăcioaresubstantiv feminin
-
- Am bucăcioare bune, cum trebuie la prunci. RETEGANUL, P. I 42. DLRLC
-
etimologie:
- buc[ată] + sufix -ăcioară. DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.