BUCOÁVNĂ, bucoavne, s. f. (Înv.) Abecedar (cu caractere chirilice); p. gener. carte veche tipărită cu litere chirilice. – Din sl. azŭbukovĭno.

bucoavnă sf [At: (a. 1777) IORGA, S. D. XIII, 13 / Pl: ~ne /E: vsl азъвоуковъно] (Înv) 1 Abecedar. 2 (Pex) Carte (bisericească) tipărită cu litere chirilice. 3 (Pex; prt) Carte veche.

BUCOÁVNĂ, bucoavne, s. f. (Înv.) Abecedar (cu caractere chirilice); p. gener. carte veche tipărită cu litere chirilice. – Din sl. azŭbukovĩno.

BUCOÁVNĂ, bucoavne, s. f. (Învechit și arhaizant) 1. Abecedar (cu caractere chirilice). Cei de la bucoavnă rîvneau la dînșii [la cei înaintați la învățătură] cum vorbeau păsărește. GHICA, S. 50. 2. Carte (bisericească) tipărită cu litere chirilice. Sînt cu ceară picurate Filele-n bucoavna mea, Dar citesc cum pot în ea. COȘBUC, P. I 325. ♦ (Ironic) Carte veche.

BUCOÁVNĂ, bucoavne, s. f. (Înv. și arh.) Abecedar (cu caractere chirilice); p. ext. carte tipărită cu litere chirilice. – Slav (v. sl. azŭbukovĩno).

BUCOÁVNĂ ~e f. înv. 1) Manual pentru învățarea scrisului și a cititului; abecedar (cu caractere chirilice). 2) Orice carte tipărită cu alfabet chirilic. [Sil. bu-coav-] /<sl. azubukovino

bucoavnă f. abecedar. [V. buche].

bucoávnă (oa dift.) f., pl. e (vsl. azŭbukovĭno, de unde s’a zis întîi azbucoavnă, adică „az, buche”, numele primelor doŭă litere chirilice). Vechĭ. Abecedar. Azĭ. Iron. Carte (hîrțoagă) cu litere chirilice. V. bucvar.

bucoávnă (înv.) s. f., g.-d. art. bucoávnei; pl. bucoávne

bucoávnă s. f., g.-d. art. bucoávnei; pl. bucoávne

BUCOÁVNĂ s. v. abecedar.

bucoavnă s. v. ABECEDAR.

bucoávnă (bucoávne), s. f. – 1. Abecedar, enciclopedie (mai ales veche, pe vremea cărților scrise cu litere chirilice). – 2. Carte veche, cărțoi. Sl. azŭbukovĭno, de la azŭ „a” și buky „b”. Cf. azbuche și buche.