opțiuni
  • info

14 definiții pentru bucal

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUCÁL, -Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură, care se face cu gura, se ia pe gură, oral (1). ♦ Loc. adv. Pe cale bucală = (despre administrarea medicamentelor) pe gură, oral. – Din fr. buccal.

bucal2, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr buccal] 1 Care ține de gură. 2 Privitor la gură. 3 Care se face cu gura. 4 (D. medicamente; îlav) Pe cale ~ă Pe gură.

BUCÁL, -Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură, care se face cu gura, se ia pe gură, oral (1). ◊ Loc. vb. Pe cale bucală = (despre medicamente) pe gură, oral. – Din fr. buccal.

BUCÁL, -Ă, bucali, -e, adj. Care se referă la gură, care ține de gură. Orificiu bucal ◊ Pe cale bucală = pe (sau prin) gură. Calciul se poate introduce în organism fie prin injecții, fie pe cale bucală.

BUCÁL, -Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură. ◊ Expr. Pe cale bucală = pe gură. – Fr. buccal.

BUCÁL, -Ă adj. Referitor la gură. ◊ Pe cale bucală = pe gură. [< fr. buccal, cf. lat. bucca – gură].

BUCÁL, -Ă adj. referitor la gură, o pe cale ~ă = pe gură. (< fr. buccal)

BUCÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de gură; propriu gurii. /<fr. bucal

bucal a. ce ține de gură: orificiul bucal.

*bucál, -ă adj. (fr. buccal, d. lat. bucca, obraz. V. bucă). Anat. Al guriĭ: cavitatea bucală. V. oral.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bucál adj. m., pl. bucáli; f. bucálă, pl. bucále

bucál adj. m., pl. bucáli; f. sg. bucálă, pl. bucále

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUCÁL adj. (MED.) oral. (Medicament luat pe cale ~.)

BUCAL adj. (MED.) oral. (Medicament luat pe cale ~.)

Intrare: bucal
bucal adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucal
  • bucalul
  • bucalu‑
  • bucală
  • bucala
plural
  • bucali
  • bucalii
  • bucale
  • bucalele
genitiv-dativ singular
  • bucal
  • bucalului
  • bucale
  • bucalei
plural
  • bucali
  • bucalilor
  • bucale
  • bucalelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bucal, bucalăadjectiv

  • 1. Care ține de gură, privitor la gură, care se face cu gura, se ia pe gură, oral. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: oral
    • format_quote Orificiu bucal. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Pe cale bucală = (despre administrarea medicamentelor) pe gură. DEX '09 DLRLC DN
      sinonime: oral
      • format_quote Calciul se poate introduce în organism fie prin injecții, fie pe cale bucală. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.