bucătărie sf [At: URICARIUL VII, 194/3 / Pl: ~ii / E: bucătar + -ie] 1 Încăpere în care se gătește mâncarea. 2 (Pex) Totalitatea obiectelor și mijloacelor care servesc la gătirea mâncării. 3 (Fig; fam) Totalitatea accesoriilor sau acțiunilor care servesc la susținerea unei demonstrații, Ia efectuarea unei lucrări după ce s-a stabilit ideea de bază. 4 Faptul de a pregăti mâncare. 5 Mod specific (național, regional) de a pregăti mâncarea. 6 (Îs) ~ de campanie Vehicul prevăzut cu cele necesare preparării hranei calde pentru trupele aflate în deplasare. corectată

BUCĂTĂRÍE, bucătării, s. f. 1. Odaie (uneori clădire deosebită) prevăzută cu toate cele necesare, unde se gătesc bucatele. Arareori își scotea capul din bucătărie. PAS, L. I 46. Mama Anghelina... s-a îndreptat spre bucătărie. SADOVEANU, N. F. 20. Cum ajunge acasă, zice unei babe de la bucătărie să ia cucoșul. CREANGĂ, P. 65. ◊ Bucătărie de campanie = vehicul prevăzut cu aparatura necesară preparării hranei calde pentru trupele aflate în campanie. Bucătării de campanie... încheiau șirul. CAMILAR, N. I 9. 2. Fel obișnuit de a găti bucatele (la un popor, într-o regiune etc.). Bucătărie romînească. Bucătărie dietetică. 3. Fig. Totalitatea lucrărilor mărunte, de ordin secundar, necesare pentru efectuarea unei lucrări mai mari. Era cel mai entuziast, cel mai harnic și nu cel mai puțin inteligent dintre tinerii care făceau, cum se zice, bucătăria gazetei. VLAHUȚĂ, O. A. III 21.

BUCĂTĂRÍE, bucătării, s. f. 1. Cameră (sau clădire) în care se gătește mâncarea. ♦ Bucătărie de campanie = vehicul prevăzut cu aparatura necesară preparării hranei calde pentru trupele aflate în campanie. 2. Fel caracteristic de a găti bucatele. Bucătărie românească. 3. Fig. Totalitatea lucrărilor mărunte necesare pentru efectuarea unei lucrări mai mari. – Din bucătar + suf. -ie.

BUCĂTĂRÍE ~i f. 1) Încăpere prevăzută cu toate cele necesare pentru gătitul bucatelor. * ~ de campanie instalație ambulantă, prevăzută cu toate cele necesare pentru pregătirea hranei calde unităților militare aflate în marș. 2) Arta de a pregăti bucate. 3) fig. Totalitate a lucrărilor și problemelor mărunte care preced realizarea unei lucrări de mari proporții. /bucătar + suf. ~ie

bucătărie f. partea casei unde se gătesc bucatele.

bucătăríe-típ s. f. Mobilă de bucătărie, care poate servi drept etalon ◊ „Dotarea unei bucătării-tip necesită un element masă-dulap și două elemente suspendate.” Sc. 16 XII 62 p. 2 (din bucătărie + tip)

bucătăríe s. f., art. bucătăría, g.-d. art. bucătăríei; pl. bucătăríi, art. bucătăríile

bucătăríe s. f., art. bucătăría, g.-d. art. bucătăríei; pl. bucătăríi, art. bucătăríile

BUCĂTĂRÍE s. (reg.) cuhnie, cuină, sobă, (înv.) magherniță, magopeție, (înv. prin Transilv. și Bucov.) cuină.

BUCĂTĂRIE s. (reg.) cuhnie, cuină, sobă, (înv.) magherniță, magopeție, (înv., prin Transilv. și Bucov.) culină.