opțiuni
  • info

4 definiții pentru bucățire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

A BUCĂȚÍ ~ésc tranz. (ființe sau obiecte) A tăia la nimereală în bucăți mărunte; a ciopârți; a ciocârti. /Din bucată

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bucățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. bucățeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUCĂȚÍ vb. v. îmbucătăți.

Intrare: bucățire
bucățire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucățire
  • bucățirea
plural
  • bucățiri
  • bucățirile
genitiv-dativ singular
  • bucățiri
  • bucățirii
plural
  • bucățiri
  • bucățirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bucăți, bucățescverb

  • 1. popular A tăia sau a sfâșia în bucăți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ciocârti ciopârți îmbucătăți
    • format_quote Cum numai au fost bucățit Petrea făt-frumos, au și început bivolii... a se bate. SBIERA, P. 122. DLRLC
    • format_quote Hîrbul mi l-ai bucățit. ALECSANDRI, P. P. 351. DLRLC
    • format_quote Paloș din teacă scotea, Bucățele-l bucățea. TEODORESCU, P. P. 503. DLRLC
etimologie:
  • bucată DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.