buștihán sm vz buștean

BUȘTIHÁN, buștihani, s. m. (Mold.) Buștean. Găsește un buștihan putregăios, îl scobește cu ce poate și-i face urdiniș. CREANGĂ, P. 238.

BUȘTIHÁN, buștihani, s. m. (Reg.) Buștean.

buștihan m. Mold. V. buștean: găsește un buștihan putregăios CR.

buștihán m. (cp. cu buștean și rut. buzdyhán, buzdugan). Nord. Buștean. – Și buștĭuhan.

bușteán sm [At: GORJAN, H. II, 205 / V: boș~, (Mol) ~tihán / Pl: ~eni / E: nct] 1 Partea trunchiului unui copac rămasă în pământ după tăiere Si: buturugă. 2 Trunchi de copac tăiat și curățat de crengi Si: bilă¹, bârnă. 3 (Pfm; îe) A dormi (sau a fi, a sta, a rămâne etc. mort) (ca un) ~ (negru) A dormi neclintit Cf butuc, tun. 4 (Pfm; îe) A ajunge să bată ~ ii A deveni orb. 5 (Pfm; îe) A lămuri (pe cineva) ~ A explica un lucru cuiva, așa încât să nu înțeleagă nimic. 6 (Pfm; îe) A fi lămurit (de cineva) ~ A nu înțelege nimic din explicațiile cuiva. 7 (În basme, cu înțeles neprecizat; îc) ~ul-ielelor, ~ul-zânelor Bradul zânelor. 8 (La roată) Butuc.

buștean m. 1. butuc, trunchiu de lemn fără crăci; 2. bucată de lemn gros; 3. fig. om lipsit de pricepere și de simțire: ce stai ca un buștean? 4. (în unele părți) butuc de roată. [Dintr’un primitiv bușt, înrudit cu but (v. butuc); varianta Mold. buștihan corespunde formal lui burdăhan]. ║ adv. ca un buștean de țeapăn: a adormit buștean.

buștihán (reg.) s. m., pl. buștiháni

buștihán s. m., pl. buștiháni

BUȘTIHÁN s. v. buștean, butuc, buturugă, ciot.

buștihan s. v. BUȘTEAN. BUTUC. BUTURUGĂ. CIOT.