8 definiții pentru bușitură
Explicative DEX
BUȘITÚRĂ, bușituri, s. f. Bușeală. – Buși2 + suf. -tură.
BUȘITÚRĂ, bușituri, s. f. Bușeală. – Buși2 + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
bușitúră sf [At: ALECSANDRI, T. 1761 / Pl: ~uri / E: buși + -itură] Bușeală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUȘITÚRĂ, bușituri, s. f. Lovitură, izbitură, ghiontire. Abia au ieșit, bucșită de ghionturi și de bușituri, cu mare greu. SBIERA, P. 127. Numai eu știu cîte bușituri am mîncat. ALECSANDRI, T. I 172.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUȘITÚRĂ, bușituri, s. f. Bușeală. – Din buși2 + suf. -(i)tură.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
bușitură f. lovitură cu pumnul: câte bușituri am mâncat AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bușitúră f. Acțiunea de a buși o dată saŭ modu de a buși.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
bușítură s. f., g.-d. art. bușitúrii; pl. bușitúri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bușitúră s. f., g.-d. art. bușitúrii; pl. bușitúri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
bușitură, bușiturisubstantiv feminin
- 1. Bușeală, ghiontire, izbitură, lovitură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Abia au ieșit, bucșită de ghionturi și de bușituri, cu mare greu. SBIERA, P. 127. DLRLC
- Numai eu știu cîte bușituri am mîncat. ALECSANDRI, T. I 172. DLRLC
-
etimologie:
- Buși + sufix -tură. DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.