8 definiții pentru broscuță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BROSCÚȚĂ, broscuțe, s. f. Diminutiv al lui broască (I). – Broască + suf. -uță.
broscúță sf [At: CARAGIALE, S. 45 / Pl: ~țe / E: broască + -uț] 1-2 Broască (1) (mică). 3 Broască (20). 4 (Reg) Broască (36).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BROSCÚȚĂ, broscuțe, s. f. Diminutiv al lui broască (1). – Broască + suf. -uță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BROSCÚȚĂ, broscuțe, s. f. Diminutiv al lui broască (I 1). Pe frunza unui nufăr o broscuță se bucură și ea de frumusețea și răcoarea dimineții. GÎRLEANU, L. 16.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BROSCÚȚĂ, broscuțe, s. f. Diminutiv al lui broască (I).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
broscúță f., pl. e. Dim. d. broască.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
broscúță s. f., g.-d. art. broscúței; pl. broscúțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
broscúță s. f., g.-d. art. broscúței; pl. broscúțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
broscuță, broscuțesubstantiv feminin
-
- Pe frunza unui nufăr o broscuță se bucură și ea de frumusețea și răcoarea dimineții. GÎRLEANU, L. 16. DLRLC
-
etimologie:
- Broască + sufix -uță. DEX '98 DEX '09