7 definiții pentru brișcuță (trăsură)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BRIȘCÚȚĂ2, brișcuțe, s. f. Brișculiță. – Brișcă2 + suf. -uță.
BRIȘCÚȚĂ2, brișcuțe, s. f. Brișculiță. – Brișcă2 + suf. -uță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
brișcúță2 sf [At: I. NEGRUZZI, S. III, 288 / Pl: ~țe / E: brișcă2 + -uță] 1-2 (Șhp) Brișcă2 mică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BRIȘCÚȚĂ2, brișcuțe, s. f. Brișculiță. – Din brișcă2 + suf. -uță.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
brișcúță s. f., g.-d. art. brișcúței; pl. brișcúțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
brișcúță (briceag mic, trăsurică) s. f., g.-d. art. brișcúței; pl. brișcúțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BRIȘCÚȚĂ s. brișculiță. (O brișcă mică, adică o ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BRIȘCUȚĂ s. brișculiță. (O brișcă mică, adică o ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
brișcuță, brișcuțesubstantiv feminin
- 1. Brișculiță. DEX '09sinonime: brișculiță
etimologie:
- Brișcă + sufix -uță. DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.