17 definiții pentru brișcă (trăsură)
din care- explicative (10)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BRÍȘCĂ2, briști, s. f. Trăsurică ușoară, neacoperită, cu două roți, trasă de obicei de un singur cal; cabrioletă, șaretă. – Din rus. bricika.
bríșcă2 sf [At: I. IONESCU, M. 436 / V: bricică / Pl: ~ște / E: pn briczka, rs бричка] (Pop) Trăsură mică, neacoperită, trasă de un cal sau doi Si: cabrioletă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BRÍȘCĂ2, briște, s. f. Trăsurică ușoară, cu două roți, trasă de obicei de un singur cal; cabrioletă, șaretă. – Din rus. bricika.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BRÍȘCĂ1, briști, s. f. Trăsură mică, ușoară, neacoperită (v. cabrioletă); trăsură de țară. Îi aștepta brișca galbenă de la Amara cu Ichim pe capră. REBREANU, R. II 7. A alergat cu brișca la moașa satului. CARAGIALE, M. 13. Brișca mea-i la portița grădinei... Ne-am sui iute într-însa și nici tătarii nu ne-ar prinde. ALECSANDRI, T. I 214. – Pl. și: briște. – Variantă: (învechit) brícică (pronunțat brici-că) (ALECSANDRI, T. 529) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BRÍȘCĂ2, briști, s. f. Trăsură mică, ușoară, neacoperită; trăsură de țară. – Rus bricka.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BRÍȘCĂ ~ti f. Trăsură ușoară și neacoperită, cu două roți, trasă de un cal; șaretă. /<rus. brițka
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
brișcă f. Mold. cabrioletă. [Pol. BRYCZKA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bríșcă f., pl. ște, ștĭ și șce, șcĭ (rut. rus. bg. brička, pol. bryczka, d. germ. birutsche, care vine d. it. biroccio, baroccio, „cu doŭă roate”). Mold. și (maĭ ales) Munt. Trăsurică (cu 2 saŭ 4 cu roate), nadișancă. V. cabrioletă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bricícă sf vz brișcă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BRÍCICĂ s. f. v. brișcă1.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bríșcă s. f., g.-d. art. bríștii; pl. briști
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bríșcă (trăsură, briceag) s. f., g.-d. art. bríștii; pl. briști
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BRÍȘCĂ s. (reg.) nadiceancă. (~ cu un cal.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BRIȘCĂ s. (reg.) nadiceancă. (~ cu un cal.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
brișcă (briște), s. f. – Trăsurică, șaretă. Pol. bryczka, ceh., rus., bg. brička (Cihac, II, 29; Berneker 93).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
bríșcă1, briște, s.f. – (reg.) Trăsură mică: „Știu că n-ai brișcă cu cai, / Nice locuri cu mălai” (Papahagi, 1925: 227). – Din rus. bricika (Cihac, DEX, MDA) < germ. Birutche < it. biroccio „cu două roate” (Scriban).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bríșcă1, briști, s.f. – Trăsură mică: „Știu că n-ai brișcă cu cai, / Nice locuri cu mălai” (Papahagi 1925: 227). – Din rus. bricika.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| substantiv feminin (F50) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F9) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F99) Flexiune necunoscută. | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — |
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
brișcă, briștisubstantiv feminin
- 1. Trăsurică ușoară, neacoperită, cu două roți, trasă de obicei de un singur cal. DEX '09 DLRLCsinonime: cabrioletă nadiceancă trăsurică șaretă diminutive: brișculiță brișcuță
- Îi aștepta brișca galbenă de la Amara cu Ichim pe capră. REBREANU, R. II 7. DLRLC
- A alergat cu brișca la moașa satului. CARAGIALE, M. 13. DLRLC
- Brișca mea-i la portița grădinei... Ne-am sui iute într-însa și nici tătarii nu ne-ar prinde. ALECSANDRI, T. I 214. DLRLC
-
etimologie:
- bricika DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.