3 definiții pentru brant

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brant n., pl. urĭ (pol. brant, germ. brad, aprindere, gangrenă). Vechĭ. Gangrenă: rana din care și brant aŭ fost (transcris brînt la Cost. 1, 337). V. obrinteală.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BRANT s. v. hamac.

brant s. v. HAMAC.

Intrare: brant
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brant
  • brantul
  • brantu‑
plural
  • branturi
  • branturile
genitiv-dativ singular
  • brant
  • brantului
plural
  • branturi
  • branturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)