bránhie sf [At: DA / Pl: ~ii / E: lat branchio] Lamelă care aparține unei serii ce formează aparatul respirator al animalelor acvatice.

BRÁNHIE, branhii, s. f. (De obicei la pl.) Organ extern (liber sau acoperit) prin care respiră peștii, racii și alte animale care trăiesc în apă. – Pronunțat: -hi-e.

BRÁNHIE, branhii, s. f. Organ extern de respirație al unor animale acvatice (pești, raci etc.). – Fr. branchies (lat. lit. branchiae).

BRÁNHIE s.f. Organ extern de respirație al unor animale acvatice. [Gen. -iei. / < fr. branchie, lat. branchiae < gr. branchia].

BRÁNHIE s. f. organ extern de respirație a unor animale acvatice (pești, batracieni, crustacee, cefalopode etc.). (< fr. branchie, lat. branchia)

BRÁNHIE ~i f. Organ de respirație extern sau intern, prezent la numeroase animale acvatice. [Art. branhia; G.-D. branhiei; Sil. -hi-e] /<lat. branchiae, fr. branchies

branhii f. pl. organe de respirațiune ale peștilor.

*bránchiĭ și bránhiĭ n. pl. (vgr. bránhion, pl. bránhia). Anat. Organele respiratoriĭ ale peștilor, numite popular „urechi”. V. urlă.

*bránhiĭ V. branchiĭ.

bránhie (organ la animale acvatice) (-hi-e) s. f., art. bránhia (-hi-a), g.-d. art. bránhiei; pl. bránhii, art. bránhiile (-hi-i-)

bránhie s. f. (sil. -hi-e), art. bránhia (sil. -hi-a), g.-d. art. bránhiei; pl. bránhii, art. bránhiile

branhie, pl. branhii

branhii pl.

BRÁNHIE s. (ZOOL.) (reg.) ureche, (Ban.) urlă. (~ la pești, la crustacee etc.)

BRANHIE s. (ZOOL) (reg.) ureche, (Ban.) urlă. (~ la pești, la crustacee etc.)