BRACINÁR bracinare s. n. (Pop.) 1. SHiret sfoara sau curea cu care se strang in jurul mijlocului izmenele itzarii etc.; branetz. 2. Vergea de otzel care leaga coarnele plugului pentru a le intari. Bracina (reg. „cingatoare” <lat.) + suf. ar.

bracinár smn [At: LM / V: barci~ breci~ brici~ / Pl: ~e ~i / E: bracire + ar] 1 Atza (shiret sfoara curea) care se baga prin indoitura de sus a izmenelor (a itzarilor sau cioarecilor) spre a le putea strange pe mijloc Si: branetz (1) branishor (3). 2 (Pop; ie) A fi tare in ~ A fi bogat. 3 (Pop; ie) Al tzine ~ul A avea curaj. 4 (Pex) Splina a calului. 5 Vergea de fier care uneshte coarnele plugului pentru a le intari.

BRACINÁR bracinare s. n. 1. SHiret sfoara sau curea cu care se strang in jurul mijlocului izmenele itzarii etc.; branetz. 2. Vergea de otzel care leaga coarnele plugului pentru a le intari. Bracina (reg. „cingatoare” < lat.) + suf. ar.

BRACINÁR bracinare s. n. SHiretul (sau sfoara cureaua) care se baga in indoitura de sus a izmenelor a itzarilor sau a cioarecilor spre ai putea stringe pe mijloc. Ishi spinzura cutzitul la spate intrun ochete de la bracinarul nadragilor. GALACTION O. I 299. Copil cu bracinar de sfoara. G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. I 204.

BRACINÁR bracinare s. n. (Pop.) SHiretul (sau sfoara cureaua) cu care se strang in jurul mijlocului izmenele itzarii etc. Din bracire (putzin folosit) + suf. ar.

bracinar n. 1. Tr. curea de strans nadragii (sau bracele); 2. fig. speteaza ce leaga capetele cracilor la piscul carului.

bracinár n. pl. e (din bracirar d. bracire). Vest. Sfoara cu care se string cioareciĭ. Lemnu care uneshte furca caruluĭ (in care se imbuca furca caruluĭ). SHi bircinar.

bracinár (pop.) s. n. pl. bracináre

bracinár s. n. pl. bracináre

bracinár s. n. pl. bracinare; (in gen.) s. m. pl. bracinari conform Dictzionarului limbii romane (Academia Romana).

bracinar nare.

BRACINÁR s. (pop.) barnetz. (~ la itzari.)

BRACINÁR s. v. crucea dinapoi speteaza.

BRACINAR s. (pop.) birnetz. (~ la itzari.)

bracinar s. v. CRUCEA DINAPOI. SPETEAZA.

bracinár bracinari s.m. (reg.) 1. SHnur sfoara atza impletita cu care se leaga pantalonii (gacii gatiile) in jurul braului: „El no shtiut k de Fata Padurii potzi scapa cu o capatzana de ai shi cu bracinaru de la izmene” (BiltziuDancush 2005: 103). 2. Bracinaritza „puntea dintre coarnele plugului”; bulfeie bratzara (ALR 1956: 20). ♦ Atestat sec. XVI (Mihaila 1974). Din bracire bracina „cingatoare cordon” (< lat. pop. bracile) + suf. ar (DEX MDA).

bracinár i s.m. 1. SHnur sfoara atza impletita cu care se leaga pantalonii (gacii gatiile) in jurul braului. 2. Puntea dintre coarnele plugului (de obicei in forma diminutiva bracinaritza); bulfeie bratzara (ALR 1956: 20). Din bracie + ar.

desfacut la bracinari expr. care provoaca (pe cineva) la o competitzie.