BRĂILEÁNCĂ, brăilence, s. f. 1. Femeie originară sau locuitoare din municipiul sau județul Brăila. 2. (Art.) Dans popular românesc asemănător cu hora, răspândit în zona Brăilei; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: bră-i-] – Brăilean + suf. -că.

brăileáncă sf [At: DA / Pl: ~ce / E: Brăila + -eancă] 1-2 Brăileană (3-4). 3 (Bot; reg) Răchitan (Lythrum salicaria). 4 (Bot; reg) Jale de câmp (Salvia nemorosa). 5-6 Brăileană (7-8).

BRĂILEÁNCĂ, brăilence, s. f. 1. Femeie născută și crescută în municipiul sau județul Brăila. ♦ Locuitoare din municipiul sau județul Brăila. 2. (Art.) Dans popular românesc asemănător cu hora, răspândit în jurul Brăilei; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: bră-i-] – Brăilean + suf. -că.

brăileancă f. horă de Brăila.

brăilean, ~ă [At: JIPESCU, O. 35 / Pl: ~eni, ~ene / E: Brăila + -ean] 1 a Care este din Brăila. 2 a Care aparține Brăilei. 3-4 smf Persoană care s-a născut sau locuiește în Brăila. 5 (Reg) sm Vânt care bate în zona Brăilei. 6 sf (Reg) Plantă care crește pe la poalele munților și este întrebuințată în medicina populară. 7 sf (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 8 sf (Reg) Melodie după care se execută brăileana (7).

brăileáncă (persoană) (bră-i-) s. f., g.-d. art. brăiléncei; pl. brăilénce

brăileáncă (persoană) s. f. (sil. bră-i-), g.-d. art. brăiléncei; pl. brăilénce

BRĂILEÁNCĂ s. v. răchitan.

brăileancă s. v. RĂCHITAN.

BRĂILEÁNCA s. art. v. coada-vacii, jale.

brăileanca s. art. v. COADA-VACII. JALE.