BOX¹, (2) boxuri, s. n. 1. Sport în care doi adversari luptă între ei, pe ring, după anumite reguli, cu pumnii îmbrăcați în mănuși speciale; pugilistică, pugilism, pugilat. 2. Armă albă, alcătuită dintr-o placă de metal cu găuri pentru degete, zimțată în exterior, cu care se atacă ținând pumnul strâns. – Din fr. boxe.

box² sn [At: CONTEMPORANUL V, 204 / Pl: ~uri / E: fr boxe] 1 Sport în care doi adversari luptă între ei, pe ring, după anumite reguli, cu pumnii îmbrăcați în mănuși speciale Si: pugilistică, pugilat, pugilism. 2 Armă mică de atac, ușor adaptabilă la mână (alcătuită dintr-o bucată de metal în formă de patru inele în care se introduc cele patru degete alăturate ale mâinii).

BOX¹ s. n. 1. Sport în care doi adversari luptă între ei, pe ring, după anumite reguli, cu pumnii îmbrăcați în mănuși speciale; pugilistică, pugilism, pugilat. 2. Armă albă, alcătuită dintr-o placă de metal cu găuri pentru degete și cu o creastă de sinuozități, cu care se atacă ținând pumnul strâns. – Din fr. boxe.

BOX¹ s. n. Luptă cu pumnii între doi sportivi, efectuată cu mănuși speciale, după anumite reguli; pugilistică.

BOX¹ s. n. 1. Luptă cu pumnii între doi sportivi, efectuată cu mănuși speciale, după anumite reguli; pugilistică. 2. Armă alcătuită dintr-o placă de metal cu găuri pentru degete cu care se atacă cu pumnul strâns. – Fr. boxe (<engl.).

BOX¹ s.n. 1. Luptă cu pumnii; pugilistică. 2. Armă albă, constând dintr-o bucată de metal cu găuri pentru degete, cu care se atacă ținând pumnul strâns. [Pl. -xuri. / < engl. box, cf. fr. boxe].

BOX¹ s. n. 1. disciplină sportivă în care doi adversari luptă între ei cu pumnii; pugilistică. 2. armă albă constând dintr-o bucată de metal cu găuri pentru degete, cu care se atacă ținând pumnul strâns. (< fr. boxe)

box s. n. (anglicism) Cutie (de țigări) ◊ „[...] era vorba despre amenzi aplicate în dolari unor nave străine (pe lângă prea obișnuitele peșcheșuri în natură: box-uri de «Kent», whisky etc.), sume din care doar o părticică intra în vistieria țării [...]” R.l. 10 X 91 p. 5 (din engl. box; DEX, DN3 – alte sensuri)

BOX¹ n. Gen de luptă sportivă între doi atleți care se bat cu pumnii îmbrăcați în mănuși speciale, respectând strict anumite reguli; pugilism. /<fr. boxe, engl. box

box n. 1. instrument de luptat cu pumnii la Englezi; 2. buldog.

*2) box n., pl. urĭ (fr. boxe, pugilat în Anglia, d. to box, a se pumni). Pugilat, bătaĭe cu pumniĭ. Un fel de armă metalică în care intră degetele și care servește la lovit ca cu pumnu.

box² (piele, sport) s. n.

box³ (armă) s. n., pl. bóxuri

box (piele de bovine, sport) s. n.

box (armă) s. n., pl. bóxuri

BOX s. (SPORT) pugilism, sportul cu mănuși, (rar) pugilat, pugilistică.

BOX s. (SPORT) pugilism, sportul cu mănuși, (rar) pugilat, pugilistică.

box s. m. – Sport în care doi adversari se luptă pe ring. Engl. box, prin intermediul fr. boxe. – Der. boxer, s. m., din fr. boxeur (uneori se scrie ca în fr.).