BOOGIE-WOOGIE, boogie-woogie-uri, s. n. Dans de origine nord-americană, asemănător cu blues-ul; melodie după care se dansează acest dans. [Pr.: búghi-úghi] – Cuv. engl.

boogie-woogie sn [At: DEX² / P: bughi-ughi / E: eg boogie-woogie] 1 Stil de jazz foarte ritmat, apărut în 1930 în SUA. 2 Dans în stilul boogie-woogie (1). 3 Melodie în stilul boogie-woogie (1).

BOOGIE-WOOGIE s. n. Dans de origine nord-americană, asemănător cu blues-ul; melodie după care se dansează acest dans. [Pr.: búghi-úghi] – Cuv. engl.

BOOGIE-WOOGIE s.n. Stil pianistic în jaz, derivat din blues, care se caracterizează prin ritmul obsedant întreținut de mâna stângă (prin executarea unor figuri de bas repetate fără intrerupere), în timp ce mâna dreaptă dezvoltă o linie melodică de obicei simplă. ♦ Dans modern american, care se dansează după muzica de jaz; melodia acestui dans. [Pron. búghi-úghi. / < engl. boogie-woogie].

BOOGIE-WOOGIE BÚGHI-ÚGHI/ s. n. 1. stil pianistic în jaz, derivat din blues, care constă în susținerea ritmului la mâna stângă prin executarea unor figuri de bas repetate continuu, în timp ce mâna dreaptă dezvoltă scurte motive melodice; cântec cu sonorități antrenante. 2. dans modern, de origine nord-americană, care se dansează după muzica de jaz; melodia corespunzătoare. (< amer. boogie-woogie)

boogie-woogie (angl.) [pron. búghi úghi] (boo-gie-woo-gie) s. n., art. boogie-woogie-ul; pl. boogie-woogie-uri

boogie-woogie (cuv. engl. [’bugi’wugi]), stil pianistic de interpretare a blues*-ului. Constă din susținerea la mâna stângă a unei formule (IV) de acomp. caracteristică (opt note – optimi* cu punct-șaisprezecimi* – în măsură de 4/4) continuu repetată, în timp ce la mâna dreaptă se execută scurte motive* sau riff*-uri. Creator al stilului este considerat Pinetop Smith (1928). Dintre specialiștii b.-w. s-au distins: Albert Ammons, Meade Lux Lewis, Memphis Slim, Fats Waller, Count Besie.