4 definiții pentru boncăit
Explicative DEX
boncăit2, ~ă a [At: RETEGANUL, TR. 191 / Pl: ~iți, ~e / E: boncăi] (D. aluat) Frământat de cineva care bombăne.
boncăit1 sn [At: DOINE, 291 / Pl: ~uri / E: bocăni] 1-3 Bocăire (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Relaționale
BONCĂÍT s. boncăluit. (~ul cerbului în perioada rutului.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BONCĂIT s. boncăluit. (~ cerbului în perioada rutului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: boncăit
boncăit substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)