BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), care se referă la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol’ševik, fr. bolchevik.

bolșevic, ~ă [At: DA ms / V: (reg) borșăvic, borșovic / Pl: ~ici, ~ice / E: rs больщевик^[1], fr bolchevik] 1 smf Adept al bolșevismului. 2 smf (Prt) Comunist. 4 a Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1). 5-6 a Referitor la bolșevism sau la bolșevici. 7-8 a Propriu bolșevismului sau bolșevicilor.

BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), privitor la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol’ševizm, fr. bolchevik.

BOLȘEVÍC¹, -Ă, bolșevici, -e, adj. 1. De bolșevici, al bolșevicilor. Al doilea Congres general al Sovietelor din Rusia a dat Partidului bolșevic majoritatea. LENIN, O. A. 230. 2. Care este propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. Partidul nostru educă pe oamenii muncii în spiritul criticii și al autocriticii și înarmează masele cu știința bolșevică a luptei de clasă împotriva dușmanului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 457.

BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevici, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor, privitor la bolșevism sau la bolșevici. ♦ Propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. 2. S. m. și f. Adept al bolșevismului; comunist. – Rus bol’ševik.

BOLȘEVÍC, -Ă adj. Referitor la bolșevism, propriu bolșevismului. // s.m. și f. Adept al bolșevismului; comunist. [< rus. bolșevik, cf. fr. bolchevik].

BOLȘEVÍC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al bolșevismului. (< rus. bolșevik, fr. bolchevik)

BOLȘEVÍC¹ ~că (~ci, ~ce) Care ține de bolșevism; propriu bolșevismului. /<rus. bol’ševic

bolșevíc adj. m., s. m., pl. bolșevíci; adj. f., s. f. bolșevícă, pl. bolșevíce

bolșevíc s. m., adj. m., pl. bolșevíci; f. sg. bolșevícă, g.-d. art. bolșevícei; pl. bolșevíce

BOLȘEVÍC s., adj. v. comunist.

bolșevíc (bolșevícă), adj. – Adept al bolșevismului. Rus. bolševik. – Der. bolșevism, s. n. (comunism sovietic).

BOLȘEVIC, -Ă (< rus.) adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la bolșevism, caracteristic bolșevismului. 2. S. m. și f. Adept al bolșevismului; comunist, membru al Partidului Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice (denumirea P.C.U.S. între 1918 și 1952). Au evoluat spre folosirea unor metode de extremă stîngă, preluînd puterea în stat în urma Revoluției din Octombrie 1917.