7 definiții pentru boltiță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BOLTÍȚĂ, boltițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui boltă. – Boltă + suf. -iță.
boltíță sf [At: GORJAN, H. IV, 150/20 / Pl: ~țe / E: boltă + -iță] 1-2 (Șhp) Boltă (1) (mică). 3 (Trs) Odăiță (scundă) în fundul casei. 4 (Trs) Prăvălioară.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BOLTÍȚĂ, boltițe, s. f. Diminutiv al lui boltă. – Boltă + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BOLTÍȚĂ, boltițe, s. f. Diminutiv al lui boltă. 1. v. boltă (1). Iară capul meu Pune-l-vei boltiță, Boltiță-n portiță. TEODORESCU, P. P. 91. 2. v. boltă (5). Crătința-i în două ițe, Cumpărată din boltițe. ȘEZ. IX 187.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BOLTÍȚĂ, boltițe, s. f. Diminutiv al lui boltă.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
boltíță (rar) s. f., g.-d. art. boltíței; pl. boltíțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
boltíță s. f., g.-d. art. boltíței; pl. boltíțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
boltiță, boltițesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui boltă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Iară capul meu Pune-l-vei boltiță, Boltiță-n portiță. TEODORESCU, P. P. 91. DLRLC
- Crătința-i în două ițe, Cumpărată din boltițe. ȘEZ. IX 187. DLRLC
-
etimologie:
- Boltă + sufix -iță. DEX '98 DEX '09