BÓLNIȚĂ, bolnițe, s. f. (Înv.) Spital, infirmerie pe lângă o mănăstire sau pe lângă un așezământ de binefacere. ♦ Loc unde se izolau și se îngrijeau vitele bolnave. – Din sl. bolĭnica.

bolniță sf [At: PRAV. MOL. 33 / A și: ~niță / Pl: ~țe, (înv) ~ice / E: vsl болница] 1 (Înv) Spital (pe lângă o mănăstire sau un așezământ de binefacere). 2 (Înv) Loc unde se izolează și se îngrijesc vitele bolnave. 3 Criptă în paradis. 4 Groapă comună.

BÓLNIȚĂ, bolnițe, s. f. (Înv.) Spital (pe lângă o mănăstire sau un așezământ de binefacere). ♦ Loc unde se izolau și se îngrijeau vitele bolnave. – Din sl. bolĩnica.

BOLNIȚĂ, bolnițe, s. f. (Învechit și arhaizant) Spital (pe lîngă o mănăstire sau un așezămînt de binefacere); infirmerie. Eu slujesc la bolniță, unde avem priceput vraci de nebuni pe părintele Ifrim. SADOVEANU, F. J. 35 ♦ Locul unde se izolează și se îngrijesc vitele bolnave. Vitele în care a dat boala... se trimit la bolniță. I. IONESCU, D. 474.

BÓLNIȚĂ, bolnițe, s. f. (Înv. și arh.) Spital; infirmerie. – Slav (v. sl. bolĩnica).

bolniță f. infirmerie, într’o mânăstire. [Slav. BOLĬNIȚA].

bólniță f. pl. e (vsl. bolĭnica, sîrb. bolnica, rus. bolĭnica). Vechĭ. Spital, lazaret, infirmerie.

bólniță(înv.) s. f., g.-d. art. bólniței; pl. bólnițe

bólniță s. f., g.-d. art. bólniței; pl. bólnițe

BÓLNIȚĂ s. v. infirmerie, spital.

bolniță s. v. INFIRMERIE. SPITAL.

bólniță (bólnițe), s. f. – Spital, azil. Sl. bolĭnica (Miklosich, Lexicon, 39). (Înv.).

bólniță, bolnițe s. f. 1. (Înv.) Spital (pe lângă o m-re sau instituție de binefacere). 2. (Înv.) Loc apărat unde se izolează și se îngrijesc vitele bolnave. 3. (Azi) Biserică mică pe lângă o catedrală (episcopală). ♦ (La m-ri) Încăpere boltită (într-o parte a paraclisului) în care se păstrează, așezate la rând, craniile morților după dezgropare; criptă. – Din sl. bolĭnica.