BOGĂTÁȘ, -Ă, bogătași, -e, s. m. și f. Om bogat (1). – Bogat + suf. -aș.

bogătáș, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. 232 / Pl: ~i, ~e / E: bogat + -aș] 1 a Foarte bogat. 2 smf Persoană foarte bogată.

BOGĂTÁȘ, -Ă, bogătași, -e, s. m. și f. Persoană care dispune de multe și mari mijloace materiale, care are avere mare. – Bogat + suf. -aș.

BOGĂTÁȘ, -Ă, bogătași, -e, s. m. și f. Persoană care dispune de avere, care stăpînește avuții; bogătan. Bogătașul, d-auzea, Săracului că-i zicea:... Măi sărace... Nu te potrivi cu mine, Că n-ai cămașă pe tine. TEODORESCU, P. F. 296.

BOGĂTÁȘ, -Ă, bogătași, -e, s. m. și f. Persoană care dispune de avere, care stăpânește avuții. – Din bogat + suf. -aș.

BOGĂTÁȘ ~i m. Persoană care posedă multe bunuri materiale; om (foarte) bogat. /bogat + suf. ~aș

bogătaș m. om foarte bogat.

bogătáș, -ă s. (d. bogat). Fam. Om bogat. – Și -án și bocotán, fem. -ană și -ancă (Trans. ș.a.).

bogătáș s. m., pl. bogătáși

bogătáș s. m., pl. bogătáși

BOGĂTÁȘ s. (pop. și peior.) bogătan, (prin Ban.) boltăgiu, (Transilv.) dolfan. (E un mare ~.)

BOGĂTAȘ s. (pop. și peior.) bogătan, (prin Ban.) boltăgiu, (Transilv.) dolfan. (E un mare ~.)

Bogătaș ≠ sărman