2 definiții pentru bocit (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bocit2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: boci1] 1-4 Care este plâns cu bocete (1-4).
bocit a. care a fost jelit: mort bocit. ║ n. bocire: nu-i vreme de bocit.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: bocit (adj.)
bocit1 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)