2 definiții pentru blidișel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
blidișél sn [At: MARIAN, NA. 153 / V: -dăș-, -duș- / Pl: ~e / E: blid + -(i)șel] 1-2 (Îvp; șhp) Blid (1) mic Si: (îvp) blidărel (1-2), blidăruș (1-2), blidușel (1-2), bliduț (1-2).
BLIDIȘÉL, blidișele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui blid. Da de prînz ce mi-ai adus? – Cocoșel în blidișel, Vinișor în păhărel. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 271.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: blidișel
blidișel substantiv neutru
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
blidișel, blidișelesubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui blid. DLRLC
- Da de prînz ce mi-ai adus? – Cocoșel în blidișel, Vinișor în păhărel. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 271. DLRLC
-